RSS
 

Castiga bani prin Publicitate(SMS) pe telefonul tau celular!

25 Oct

PubliCel.net te plateste pentru a primi publicitate(SMS) pe telefonul tau celular!
Veţi primi 10-20 SMS gratuit pe / zi
Veţi câştiga 0,06 E / SMS (primul nivel)
http://www.publicel.net/hub.php?p=145911

Alăturaţi-vă în această oportunitate, este GRATUIT!
Câştigă 0,50 E / sesizare
Câştigă de la 4 nivele!

 Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau Ai cumva mare nevoie de bani si nu sti ce sa faci?Incearca :

 
 

Intra pe http://www.ce-sunt-eu.com

02 Oct
MA GASESTI ACOLO.
DECI NU UITA TE ROG:

http://www.ce-sunt-eu.com          

Great 1:1 Traffic Exchanget;The Best Traffic Exchange

PubliCel.net te plateste pentru a primi publicitate(SMS) pe telefonul tau celular!
Veţi primi 10-20 SMS gratuit pe / zi
Veţi câştiga 0,06 E / SMS (primul nivel)
http://www.publicel.net/hub.php?p=145911
Alăturaţi-vă în această oportunitate, este GRATUIT!
Câştigă 0,50 E / sesizare
Câştigă de la 4 nivele!

 
 

GANDUL VINDECA

10 Aug

</object


HIT100.ro


eMAG.ro Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau


Gandirea schimba lupta trupului cu bolile
Medicina occidentala disocia, in Evul Mediu, mintea de trup, cand exista o diferenta de opinii intre matematicianul si filosoful francez Rene Descartes, care sustinea ca lumea materiala reprezinta baza a tot ce ne inconjoara, si Biserica Catolica care insista asupra puterii morale ca fiind creatia sufletului.
Dar, Descartes ale carui scrieri au fost introduse in Anexa Cartilor Interzise ale Bisericii in anul 1667, considera ca cele doua interactioneaza in creier. Folosindu-se de o capacitate analitica extraordinara, Descartes a ajuns la concluzia ca “mintea este intr-un mod atat de intim dependenta de conditiile si relatiile dintre partile corpului uman, incat orice om care va reusi sa stapaneasca aceste elemente va revolutiona medicina”.
Desi a fost nevoie de cateva secole, doctorii si psihologii au descoperit recent ca mintea poate imbunatati procesul de vindecare a corpului, intr-un mod in care medicina traditionala nu va putea niciodata.
Spre deosebire de notiunile din trecut cu referire la conexiunea dintre minte si trup, care se bazau in mare parte pe povesti de fictiune, oamenii de stiinta pot astazi confirma ceea ce numai Descartes a putut cu cateva secole in urma: gandurile noastre sunt capabile de a produce schimbari radicale de ordin chimic si fizic ce ne afecteaza in mod direct sanatatea.
Psihologii sanatatii
Spitalele din ziua de azi angajeaza si promoveaza psihologi pentru a gasi metode noi de a trata pacientii cu boli comune gen cancer, probleme cardiace si probleme intestinale.
Astfel, doctorii au ajuns la o concluzie pe care multi o neaga sau refuza sa o admita: gandurile unui pacient pot afecta procesul de vindecare, iar efectul placebo nu este un exercitiu de bine dispunere, ci o reactie biologica a creierului fata de boli.
“De-a lungul ultimelor decenii, dovezile empirice ale reactiei organismului la efectul placebo s-au adunat, iar oamenii din ziua de azi sunt mult mai dispusi sa imbratiseze aceasta metoda de vindecare” spune Kim Lebowitz, primul psiholog angajat cu norma intreaga la un spital specializat pe boli de inima (Northwestern Memorial, Chicago).
“Psihologii sanatatii” nu sunt ca psihiatrii care incearca sa gaseasca originea problemelor emotionale in copilarie. Medicina complementara care o practica ei se bazeaza pe studii care ne arata ca: stresul, anxietatea si depresiile, pentru care 60% din pacienti merg la medici, pot dauna corpului in egala masura cu microbii, dietele, lipsa exercitiului sau obezitatea.
Un rezervor intact de vindecare
Patricia Mumby, profesor asistent in departamentul de neurostiinte complementare la centrul medical Loyola University, face parte din noua generatie de psihologi ai sanatatii. Dupa ce a fost asistenta pentru o perioada lunga de timp, a devenit sceptica ii privinta metodelor medicinii alopate si s-a hotarat sa studieze psihologia. Ea considera ca mintea noastra este un rezervor nefolosit de vindecare.
“Pacientii isi dau seama de legatura dintre minte si trup si isi doresc sa aiba mai mult control asupra sanatatii lor. Deasemenea, centrele de asistenta medicala accepta aceasta metoda neconventionala de vindecare…”
Puterea vindicativa a metodelor si exercitiilor folosite de psihologii sanatatii – tehnici de relaxare, autohipnoza, yoga, acupunctura – se bazeaza pe doua descoperiri revolutionare ale cercetatorilor in legatura cu modul de functionare al creierului. Prima sustine ca o retea vasta de nervi impanzesc corpul in foarte multe modalitati avand drept radacini terminatiile nervoase din creier. Cea de-a doua afirma faptul ca creierul transmite in mod constant valuri de hormoni pentru a regla sistemul digestiv si imunitar, valuri care apoi raspund mesajului chimic din exterior.
Campul de cercetare, care poarta numele de psihoneuroimunologie, studiaza modul in care factorii de stres si emotiile negative pe care le genereaza se transmit drept deficiente de ordin fizic. Creierul, spre exemplu, comunica cu sistemul imunitar, iar stresul poate genera hormoni gen cortizon si adrenalina, crescand astfel riscul unei posibile boli si intarziind procesul de vindecare. Rasul si jogging-ul pe de alta parte, pot stimula eliminarea unor hormoni care reduc inflamatiile si combat integrarea microbilor in corp, ceea ce ar putea oferi o protectie mai avansata impotriva aparitiei cancerului.
Descartes stia faptul ca creierul putea fi cu usurinta pacalit si ca entuziasmul unui om atunci cand confunda o bucata de sticla cu un diamant este echivalent cu entuziasmul unei noi descoperiri. Noile cercetari au aratat ca in creier au loc reactii chimice care sustin aceste emotii. Deasemenea, s-a dovedit stiintific faptul ca creierul persoanelor care sunt internate clinic si care iau ceea ce ei cred ca sunt droguri tari, dar care de fapt sunt pilule de zahar sau placebo, produc aproape aceleasi modificari neurochimice.
Intr-un studiu, in care starea bolnavilor de Parkinson se imbunatatea considerabil in urma utilizarii unor medicamente “false”, imaginile au aratat ca creierul lor producea aceeasi cantitate de acetilcolina ca si creierul pacientilor care luau medicamentele adevarate. Efectele placebo imbunatatesc capacitatea de vindecare a organismului in 30-60% din cazuri spre deosebire de medicamente, care adeseori nu fac nicio diferenta. Dar, asemenea medicamentelor, efectele placebo pot avea efecte adverse.
Emotiile negative prelungesc bolile
De abia in secolul 21 am gasit dovezi pentru ce zicea filosoful Lucius Seneca in urma cu 2000 de ani: “Sa vrei sa fii vindecat este inceputul vindecarii.”
Doctorul Patrick McCarthy, co-director al spitalului Northwestern Memorial, ne explica ce voia Seneca sa spuna de fapt: “Prin chirurgie putem vindeca problemele de inima, si cam atat” spune el. “Pacientii ar putea in continuare suferi de depresie si stres care le-ar face mai mult rau la inima decat o boala”.
“In urma cu 20 de ani, daca ii sugerai cuiva sa se duca la o clinica de psihologie, acela s-ar fi opus cu siguranta” spune McCarthy. “Astazi insa este mult mai imbratisata aceasta metoda. Oamenii realizeaza ca depresia este o parte a bolii”.
Dolores Rogalski, o femeie in varsta de 57 de ani din St. Joseph, Michigan, a trecut printr-o operatie de transplant de cord pentru ca avea probleme grave de stres; dupa 4 luni in care a trecut printr-un divort, o operatie la plamani, internarea fiicei sale, moartea unui prieten apropiat si a mamei sale vitrege.
Tratamentul doamnei Rogalski s-a bazat pe sedinte terapeutice cu dr. Lebowitz, directorul de medicina complementara, pentru a se vindeca de stres. “Oamenii incearca sa prezica sau sa controleze mediul in care traiesc”, spune Lebowitz, “dar cand problemele se aduna, rezulta anxietatea: ei tind sa se concentreze la toate lucrurile care nu sunt asa cum erau planuite”.
Inainte de transplant, Lebowitz a invatat-o pe Rogalski exercitii de relaxare a corpului si a mintii. A inceput cu respiratii lente si adanci si a continuat apoi cu relaxarea fiecarui muschi din corp. Faptul ca a invatat aceste exercitii a ajutat-o sa isi concentreze gandurile asupra unor elemente care o faceau sa se simta in siguranta si capabila de vindecare.
“Nu mai sunt deloc ceea ce eram inainte” spune Rogalski. “Mi-am acceptat divortul. Am acceptat toate lucrurile din viata mea fata de care nu puteam face nimic. Mi-am aranjat lucrurile in functie de importanta lor si am privit problemele din toate perspectivele. Acesta este elementul cheie…”
Stresul cronic
Cand oamenii de stiinta vorbesc despre stres, ei se refera la stresul cronic care dureaza cel putin 2 saptamani, nu la numeroasele varietati de depresie sau frustrare pe care le experimenteaza oricine zi de zi.
Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul ca acest tip de stres poate modifica configuratia nervoasa a creierului in mod daunator. Cercetarile sale arata ca hormonii eliminati de stres pot activa un raspuns daunator care se intoarce la creier si il afecteaza in zonele care coordoneaza presiunea sangelui, ritmul cardiac, activitatea intestinala, memoria, frica si anxietatea.
“Se pare ca circuitele in partea cognitiva a creierului sunt foarte sensibile la stres, si de abia am inceput sa ne dam seama de consecintele grave pe care acest lucru l-ar putea avea la o persoana” spune McEwen. Caracteristica principala a stresului cronic si a depresiei se numeste “sindromul bolii”.
“Te simti ca si cum ai avea gripa sau ai fi racit” spune McEwan. “Te simti total lipsit de energie, vezi lucrurile in ceata si nu iti dai seama de ce se intampla in jurul tau. Te simti bolnav din punct de vedere fizic si de fapt nu esti. Toate acestea se datoreaza hormonilor eliminati de creier care trimit un raspuns daunator organismului”.
“Inima si celelalte organe sunt practic coordonate in totalitate de sistemul nervos central” spune Dr. Michael Jones, director al sectiei de boli gastrointestinale si neurologice ale spitalului Northwestern Memorial.
Ruptura s-a produs, spune el, inca din epoca iluminismului din secolul 18, cand oamenii de stiinta au decis sa studieze anatomia corpului uman iar Descartes a fost unul dintre promotorii acestui curent. “Asta s-a intamplat deasemenea si in perioada Inchizitiei”, spune Jones, si Biserica Catolica a subliniat: “Rene, este o idee magnifica dar vreau sa tii minte faptul ca mintea si sufletul apartin lui Dumnezeu si Bisericii Catolice.”
Puterea de vindecare a creierului
Dualismul minte-corp a fost deasemenea o idee de afaceri eficienta: daca te simti bolnav, eu am antidotul. Dar acest lucru neglija capacitatea de vindecare naturala si potentiala putere distructiva a creierului, spune Jones.
Efectul gandului asupra corpului a fost intotdeauna vizibil in diferite ipostaze: O situatie stresanta produce o senzatie de fluturi in stomac, acesta fiind unul din organele cele mai predispuse la boli provocate de stresul cronic. Hrana pe care o savurezi nu va fi la fel de bine digerata daca este intrerupta de un telefon de la FISC care te anunta ca iti vor fi majorate taxele pe care trebuie sa le platesti.
Nu conteaza motivul stresului. Ceea ce conteaza este ca trebuie sa opresti acest stres.
“Spitalul nostru detine ultimele versiuni de medicamente impotriva bolilor neurologice si analgezice viscerale”, spune Jones. “Detinem toata aparatura necesara, dar nimic din ceea ce avem nu poate face mare lucru atunci cand stresul cronic s-a instalat”. Dar in momentul in care vorbesti cu oamenii si te implici in viata lor privata si ii inveti sa priveasca problema in ansamblu, deja ei se simt mai bine.
In urma cu 3 ani cand Seth Knocke avea 16 ani, tanarul suferea de greturi puternice dupa ce manca. A consultat mai multi doctori insa in zadar, iar in final a ajuns la Jones, care mai intai a incercat aparatura sa sofisticata. Medicamentele impotriva greturilor n-au avut nici un efect. Apoi, Jones l-a tratat cu andidepresive pentru a-i relaxa muschii netezi ai sistemului digestiv. Aceasta metoda a functionat timp de 8 luni dupa care greturile au revenit cu aceeasi intensitate ca si inainte.
Atunci Jones s-a hotarat sa apeleze la un psiholog, Laurie Keefer, acum membru deplin al echipei de la Nortwestern. Jones si-a dat seama ca probleme lui Knocke au inceput datorita unui virus stomacal care ii provoca greturi cand manca. Chiar si dupa ce virusul a fost eliminat, mintea sa elibera substante chimice care ii produceau greata oricand consuma alimente.
Pentru a stopa acest ciclu, Keefer a incercat sa-l trateze pe Knocke prin autohipnoza, proces in care pacientul ramane constient dar relaxat ca si cum ar fi gata sa adoarma, pregatind astfel creierul sa accepte informatii ce aveau sa disocieze mancarea de greata.
Concentrandu-se asupra unei imagini luminate dintr-o camera intunecata, Knocke il asculta pe Keefer care ii spunea sa-si imagineze ca se afunda intr-un nor fin ca apoi sa cada intr-o barca ce plutea pe un lac linistit. Band apa racoritoare din lac, Knocke isi imagina cum aceasta ii trece prin esofag si mai apoi in stomac unde ii vindeca orice urma de greata.
Dupa 5 sedinte, senzatia de greata i-a disparut. De cate ori aceasta ameninta sa revina, el apela la autohipnoza, racorindu-si stomacul cu o sorbitura de apa racoroasa. Acum, “boboc” la Colegiul Beloit, el planuieste sa devina psiholog, inspirat fiind de propria sa experienta in vindecarea bolilor prin autohipnoza. “Ei spuneau despre creierul meu ca era ca hardul unui computer”, spune Knocke.
“Ceea ce s-a stocat in memoria lui era senzatia de greata. Tot ceea ce trebuiau ei sa faca era sa “formateze” aceasta senzatie si eu voi fi OK”. Iritarile stomacului sunt motivul principal pentru care oamenii apeleaza la gastroenterologi. De cand terapia prin medicina alopata s-a dovedit a fi ineficienta pentru aceste boli, un numar impresionant de fiziologi considera astazi ca mai intai trebuie tratat creierul pentru ca mai apoi sa poata fi tratata boala in sine.
Un studiu recent al cercetatorilor Universitatii din Manchester, a descoperit ca la sfarsitul unui an, atat psihoterapia cat si antidepresivele erau mai eficiente in reducerea simptomelor bolii si imbunatatirea calitatii vietii decat metodele clasice. Mai mult decat atat, psihoterapia s-a dovedit a fi cea mai ieftina metoda, costand cu 22% mai putin decat antidepresivele si cu 41% mai putin decat terapia standard.
Selma Holme a adoptat o dieta de reducere a stresului in timp ce se trata de cancer uterin, in urma cu 2 ani. Dupa ce l-a ingrijit 14 ani pe sotul ei, Jack, care sufera de Parkinson, ea avea imunitatea foarte scazuta.
Holme a folosit mai intai tehnica prin care isi ghida imaginatia catre relaxare si mai apoi a folosit autohipnoza. Acum un an a inceput tratamentul cu acupunctura ca si tehnica utilizata in programul de reducere a stresului utilizat de Loyola. Nu a durat mult timp pana cand sotul ei si-a dat seama ca nu este la fel de tensionata ca inainte, apoi fiica ei a remarcat cat de bine se inteleg parintii ei.
“Am mai multa energie. Sunt optimista”, spune Holme, care acum s-a vindecat de cancer dupa ce a folosit radioterapia.
Stresul, Anxietatea si Depresia necesita tratament
Evident, medicina complementara nu poate inlocui medicamentele, chirurgia sau alte tehnici ale medicinei alopate si nimeni nu stie exact cat de eficienta este. Dar se observa un acord general in comunitatea medicala, ca stresul, anxietatea si depresia dauneaza sanatatii si trebuiesc tratate.
In 1995, cercetatorii Janice Kiecolt-Glaser si sotul ei Romanld Glaser de la Ohio State University, au publicat un studiu inovator, care arata ca persoanelor care isi ingrijesc rudele bolnave de Alzheimer, o sarcina de altfel foarte stresanta, le sunt micsorate cu 24% sansele de vindecare a ranilor superficiale ale pielii, spre deosebire de persoanele de aceeasi varsta si situatie economica similara care insa nu au aceste obligatii.
Acest studiu a fost urmat de un altul care arata ca vindecarea ranilor la studentii care urmeaza sa sustina un examen, dureaza cu 40% mai mult decat la studentii care asteapta vacanta de vara.
Stresul face ravagii prin cortizonul eliberat, acesta fiind un hormon de stres, si prin adrenalina eliminata, spune Glaser, directorul sectiei de Cercetare in medicina complementara. Acesti hormoni cauzeaza pierderea echilibrului hematiilor, schimbarea functiei lor si dereglarea sistemului imunitar.
Celulele imunitare incep sa elimine proteine inflamatorii care, daca sunt eliminate in cantitati mici, pot grabi vindecarea dar, produse in exces distrug tesuturi in intreg organismul crescand riscul aparitiei cancerului, a bolilor cardiovasculare, osteoporozelor si diabetului.
“Cand Jan si eu am inceput sa lucram impreuna, nu credeam ca vom ajunge la aceasta concluzie” spune Glaser, referindu-se la impactul stresului asupra bolilor si asupra vindecarii. “Ei bine, o sa studiem problema si daca nu vom gasi remediul ne vom opri. Iata-ne dupa 20 de ani de cercetari asidue, inca mai muncim in acest domeniu, fiindca evident merita.”
De fapt, schimbam principiile medicale, spune el. “Medicii vor incepe prin a intreba pacientii ce se intampla in vietile lor atunci cand intampina probleme legate de boli infectioase sau cancere, boli metabolice, diabet sau obezitate. Pentru ca acum stim motivul care afecteaza vietile lor si motivul producerii acestor boli.”
Primul indiciu, descoperit inca din anii 1900, de catre Walter Cannon de la Harvard, arata ca stresul nu este doar o mare neplacere, dar poate nimici organele interne. El a descoperit ca in orice moment de timp, cand oamenii se simt amenintati, corpul reactioneaza neplacut prin cresterea presiunii sangelui, a batailor inimii, prin crearea de contracturi musculare si prin respiratie ingreunata.
60 de ani mai tarziu, in acelasi laborator, al lui Cannon, Dr. Herbert Benson a descoperit antidotul stresului: “relaxarea”.
Reactia de relaxare
In timpul cercetarilor sale, Benson a banuit dispretul colegilor sai de la Harvard, asa ca, activitatea sa se desfasura noaptea, cand putea sa aduca pacienti care practicau meditatia transcedentala. El a descoperit ca doar prin simpla gandire, acestia pot transforma functiunile corpului. Respiratia scadea cu 25%, consumul de oxigen scadea cu 17%, tensiunea arteriala scadea iar bataile inimii erau mai reduse.
Si nu numai meditatia reduce stresul. Cercetarile ulterioare aratau ca respiratia profunda, relaxarea progresiva a muschilor, hipnoza, imaginatia ghidata, rugaciunea si alte tehnici pot imbunatati reactia de relaxare a corpului.
“Prin extinderea practicii de relaxare a organismului, care s-a dovedit a fi o practica eficienta, orice boala care a fost cauzata sau s-a inrautatit datorita stresului, a fost combatuta”, spune Benson – profesor de medicina la Institutul Medical Harvard. “Am descoperit ca aceasta practica este de mare ajutor in hipertensiune, anxietate, depresii mici si mijlocii, furii sau nemultumiri profunde, insomnii, printre multe altele.”
Oamenii isi dau seama intuitiv, ca a face ceva pentru a-si calma sistemul nervos ii ajuta, spune el. Un studiu din 2004 bazat pe fonduri federale a dovedit faptul ca jumatate dintre americani practica o forma de relaxare, desi cei mai multi din aceasta categorie nu impartasesc acest lucru cu psihologii lor.
“Noi privim sanatatea ca fiind o piramida triunghiulara”, spune Benson. “Prima fata este reprezentata de medicamente, cea de a 2-a de chirurgie. Trebuie sa existe si o a 3-a fata, iar noi am ajuns la concluzia ca aceea este grija de sine, care implica elemente asemenea relaxarii, nutritiei si exercitiului.”
Investigatiile lui Benson in legatura cu efectul placebo, care este diferit de relaxare, l-a adus la concluzia ca acesta functioneaza prin accesarea urmelor din memorie care regleaza hormonii de stres – proces pe care el il numeste “insanatosire prin memorie”.
“Sunt 3 componente ale efectului placebo”, spune el. “Credinta si asteptarile pacientului, credinta si asteptarile fizioterapeutului si credintele si asteptarile care reies din relatia celor doi.
Cand cei doi sunt pe acelasi plan, ies la iveala capacitati de vindecare extraordinare. Daca te consideri in stadiul de vindecare, exista deseori posibilitatea ca tu sa fii deja vindecat. Ar putea fi acesta raspunsul la toate bolile? Desigur ca nu. Dar foarte multe medicamente isi fac probabil efectul, datorita efectului placebo.”
Interventiile psihologilor pot imbunatati vindecarea, dar oare pot ele prelungi vietile pacientilor foarte bolnavi? Acest lucru ramane foarte controversat, in ciuda faptului ca studiile facute pe acest domeniu arata un efect pozitiv al psihologiei in medicina. Alastair J. Cunningham de la Institutul de Cancer din Ontario a descoperit faptul ca pacientii bolnavi de cancer care inca mai sperau la vindecare traiau mai mult decat cei care erau in acelasi stadiu al bolii dar care erau frustrati de stres si depresie.
“Avem niste dovezi care ne arata faptul ca atunci cand oamenii se implica mai mult in a se ajuta pe ei insisi, ei isi cresc de fapt rata de viata”, spune Cunningham. “Dar nu exista nici o garantie ca aceste lucruri se intampla cu adevarat.”
Poate fericirea sa ne ajute vindecarea?
Daca stresul produce schimbari chimice daunatoare corpului in creier, poate fericirea produce schimbari benefice? Aceasta intrebare a fost scopul carierei lui Lee Berk, profesor asociat de promovare a sanatatii si educatiei la Universitatea Loma Linda din Los Angeles.
Determinat fiind de cercetarile sale de dinainte care sustineau ca rasul la comedii il ajutau sa evite boli care afectau sistemul imunitar, Berk a descoperit ca rasul, ca si exercitiul, muzica si meditatia, cresc nivelul de endorfina a corpului. Endorfina, care este de fapt morfina produsa de corpul uman, este o substanta care ne regleaza starea de zi cu zi si care reduce hormonii de stres.
“Face ca ritmul cardiac sa fie mai lent, scade presiunea sangelui si reduce ritmul respirator astfel incat sa nu fii nevoit sa respiri cadentat”, spune Berk. “Se instaleaza in celulele sistemului imunitar si produce schimbari benefice.”
Studiul lui Berk in legatura cu pacientii care au suferit primul lor atac de cord, arata faptul ca cei care se uita la o comedie jumatate de ora pe zi sunt in mod semnificativ mai putin predispusi la un al 2-lea atac de cord in comparatie cu cei carora nu le-a fost recomandat tratamentul prin umor.
El spune deasemenea ca si daca am impregna pilulele cu bucurie, din cauza efectelor pe care le-ar produce, tot ar trebui sa cerem aprobarea guvernului.

de Ronald Kotulak (sursa: Chicago Tribune)

tricouri funnytricouri rockmagazin ceasuri

Hotels Combined .com

 
 

BUNATATEA OMENEASCA…E OMENEASCA???

29 Jul

Pitesti Weather from Yahoo! Weather
Da !omeneasca.Aceasta calitate cred ca e un dar de la D-zeu dobandit inca de la nastere.Semnificatia cuvantului bunatate este mila, blandetea ,amabilitatea, bunavointa. …dar cei pe care ai iubesti si ai ocrotesti,sa nu profite de calitatile tale ci sa invete,sa fie asemeni tie.Sa ne rugam “Doamne, intoarce la bunatate si la rugaciune pe vrajmasii mei!” ,”Om bun sunt, fiindcă judec răul, om mare sunt, fiindcă mă judec pe mine însumi, om puternic sunt, fiindcă cunosc slăbiciunea celorlalţi.”***********Bunătatea cu adevărat
Inseninează pe întunecat
Uşurează ce greu este
Pe trist ea-l înveseleşte

Chiar şi răul văzînd bine
El se va schimba pe sine
Răii noroc pot avea
Nu însă mult o să stea

Doar cei buni sînt fericiţi
Si de roade-s năpădiţi
Ca un pom e bunul dat
Ca un pom cu rod bogat……….

GABI IORDACHE .

 
 

LIBERTATEA DE A FI LIBER

28 Jul

Libertatea – ce inseamna sa fii liber

Ce inseamna sa fii liber?

O definitie simpla a libertatii ar fi ca omul este liber atunci cand poate actiona in conformitate cu dorintele sale sau, in alte ordine de idei, in absenta coercitiei. Desigur aceasta este o definitie teoretica. Pentru ca practic libertatea de care dispui tu ca om poate insemna subjugarea libertatii altuia, ceea ce nu ar fi corect. Democratia se ocupa cu punerea in prim-plan si respectarea drepturilor omului. Aceasta insemna libertate. Dar uneori, noi, oamenii nu stim sa dispunem de aceasta libertate si sa abuzam de drepturile pe care le avem. Libertatea fiecaruia trebuie exercitata in conformitate cu legile statului roman, asta daca dorim sa o avem si pe viitor. Cel mai bun exemplu de abuz de libertate consta in expozitia culturala moderna care a avut loc de la 21 decembrie 1989, anul in care dictarea comunista a fost inlaturata si inlocuita cu democratia. Mai bine zis o incercare de adaptare a democratiei deoarece aceasta trecere s-a facut mult prea brusc. Dupa atatia ani de subjugare nationala oamenii s-au vazut in posesia unei forme de guvernamant care, credeau ei ca le va aduce numai drepturi. Procesul de trecere de la comunism la democratie trebuia facut mult mai lent deoarece cele doua forme de guvernamant au la baza principii total diferite. Astfel oamenii si chiar oamenii legii au perceput gresit democratia si se intelege apoi de unde si abuzul de libertate si tranzitia ce au urmat. Asta nu pentru ca democratia nu ar fi o forma potrivita de guvernamant, din contra ea a insemnat progres, modernizare, inaintare, dar trecerea a fost mult prea brusca, iar aceasta a insemnat absenta unor etape foarte importante care trebuiau luate in calcul atunci.

Nu cred ca poate cineva da o definitie clara asupra faptului de a fi liber. Este un drept natural cu care ne nastem de aproape 20 ani in coace si de acre dispunem. Punerea lui in practica, insa, necesita cunoasterea legilor si a constiintei de care dispunem oricum si de care n-ar fi rau sa tinem cont cateodata.

Cineva nu te poate priva de libertate, decat daca acesta a perceput acest concept gresit. In aceste cazuri cred ca ar trebui sa ne punem intrebarea daca nu cumva am exprimat-o noi gresit si atunci, ca urmare a acestui fapt masuri imediate ar trebui luate. Una dintre aceste masuri este educarea in spirit democratic inca de mic a copilului, cu alte cuvinte, introducerea in programa scolara obligatorie a obiectului denumit „Cultura civica”.

Astfel „libertatea nu e lene, ci intrebuintarea libera a timpului; alegerea muncii si a exercitiului; intr-un cuvant, a fi liber nu inseamna a nu face nimic, ci inseamna a fi singur stapan pe ceea ce faci si pe ceea ce nu faci.

 
 

DESTINATIE FINALA…MOARTEA…

10 Jul

Ultima calatorie

Oamenilor care mor in societatile occidentale le lipseste adesea un sprijin uman eficient care sa le usureze trecerea. Incercam sa ne protejam de disconfortul emotional asociat cu moartea intrenandu-i pe bolnavi si muribunzi in spitale si camine. Se pune accentul pe sistemele de sustinere a vietii si pe prelungirea ei mecanica, adesea dincolo de orice limita rezonabila ,in locul unui mediu uman suportiv si a calitatii zilelor ramase. Sistemul familial s-a dezintegrat, in multe cazuri copii traiesc la mare distanta de parinti si bunici.

Contactul cu rudele in cazul unor boli grave terminale este minim si formal. De asemenea profesionistii in domeniul sanatatii mintale,care au elaborat forme de suport si consiliere psihologica pentru o larga varietate de crize emotionale, nu au inca la indemana metodele eficiente de a-i ajuta pe muribunzi. Multe spitale sau centre de asistenta a bolnavilor terminali s-au umanizat, totusi avand cel putin o capela si un preot care poate consilia si ajuta pe pacienti.

In aceste stari terminale omul se confrunta cu una dintre cele mai profunde crize morale imginabile, care-l afecteaza simultan pe plan biologic, emotional, social, filozofic, spiritual. Toate acestea se intampla in contextul mult mai larg al refuzului colectiv de a accepta moartea, refuz ce caracterizeaza civilizatia occidentala. Mare parte din contactul nostru cu moartea are loc intr-o forma igienizata, in care o echipa de profesionistiii atenueaza impactul imediat. As afirma ca vietii i se fura sensul atunci cand oamenii evita confruntarea cu certitudinea inexorabila a mortii.

Pentru noi medicii, neacceptarea mortii ca ultima destinatie a vietii,este o ironizare a mult trambitatei noastre angajari umanitare.Noi asaltam fara incetare pacienti carora ar trebui sa li se permita sa moara in liniste-asta fiind ca vedem moartea ca pe o ratare profesionala. Asezam tehnologiile intre noi si pacient ,ca sa ne scuteasca de durerea de a ne confrunta cu propria noastra moarte.Norman Cousins spunea:” Tragedia vietii nu este moartea,ci faptul ca in timpul vietii moare in noi ceva.”

Conceptia crestina despre moarte si nemurire se concretizeaza in jurul persoanei lui Iisus si a activitatii sale nemuritoare.Acest aspect este strans legat de promisiunea pe care El insusi a facut-o:Pentru ca eu sunt viu si voi veti fi vii.(Ioanxv,19).Tot in conceptia crestina moartea trupeasca survine ca o pedeapsa pentru pacatul originar. Trupul se intoarce in pamant , iar sufletul merge la Dumnezeu pentru a fi judecat si a merge in rai sau in iad, dupa fapte.

Un mesaj demn de retinut este ca nu trebuie sa cautam placerea,puterea si bogatiile lumesti,fiind ca toate se transforma in tristete in momentul mortii.

Vizireanu Fulvia (Felicis)

 
 

PRIETENI ADEVARATI MAI GREU GASESTI…

03 Jul

Prieteni falsi
Postat de Flori

Pana acum ceva timp, credeam ca am destui prieteni adevarati pe care ma pot baza mereu. Dar, aparentele inseala. Intotdeauna ar trebui sa stiu ca este valabila sintagma “nimeni nu stie de nimeni”, de fapt in starea initiala era”Nimeni, nimeni, nimeni/Cu atat mai bine/Si de-atata vreme/Nu stie de mine/Nimeni, nimeni, nimeni…, insa mi-a placut mai mult generalizarea pentru ca este valabila pentru toti, nu doar pentru mine.

Ce sunt aceea prietenii adevarati? Nu o sa ma apuc sa caut acum pe net nu stiu cate citate despre prietenia adevarata, sau sa ma uit la status la mine in lista sa vad care ce mai scrie, pentru ca toata lumea e in stare sa copieze niste citate si sa le puna la status. Insa cati sunt in stare sa realizeze o legatura de durata, toata viata? Imi place sa cred ca eu sunt de vina pentru ca toti prietenii pe care i-am crezut adevarati au devenit niste umbre in trecutul meu. Imi aduc aminte cand eram mai mica, aveam prietenele din bloc, cu care faceau promisiuni sa ne intalnim peste ani si ani. Era totul frumos, intreaga copilarie petrecuta cu ele. A fost de ajuns sa ma mut din acel bloc, ca in cateva luni sa se produca ruptura. Acum cand ma mai intalnesc cu ele mai depanam cateva amintiri si doar atat. Apoi am mers la scoala, in generala, din clasa 1 pana in a 8a, o singura prietena cea mai buna, de fapt doua, Ramona si Irina. Cu Ramona am stat pana in clasa a 5a in banca dupa care am inceput sa ma inteleg bine si cu Irina, dar mai mult in ultimul an. Eram cele mai bune prietene, cel putin eu cu Ramona, ne povesteam absolut orice, treceam prin momentele grele ale adolescentei, suportam toate relele, dar stateam de multe ori dupa ore si radeam o ora, poate chiar mai mult, in mijlocul unui drum, de fapt intr-un colt al acelui drum. Diriginta chiar isi punea grave intrebari despre rasul nostru nebun. Era perfect, ne intelegeam de minune, aveam planuri si vise de imbatranire. Ne plimbam prin locuri minunate si visam ca acolo vom iesi cu copii nostri la plimbare, sau vom merge in bastonase cand vom fi babute. A fost de ajuns sa scapam de febra examenului de capacitate, sa intram in acelasi liceu, in aceeasi cladire, la un etaj diferenta, pentru a se produce ruptura. Poate din cauza ca nu suportam sa vad ca isi face prietene mai bune decat mine, sau invers. A fos trist, primul an de liceu nu am putut accepta ruptura, dupa 8 ani, dar apoi ne-am obisnuit cu un simplu buna pe coridorul liceului. Vorbim cand mai avem ocazia, dar privirile noastre s-au schimbat. Nu mai radem, nu mai zambim, ne prefacem preocupate, cand singurul nostru gand e ca de ce nu ma e ce a fost. Am trecut partial si peste aceasta etapa, desi mi-as dori macar sa aflu daca mai e ceva de facut. Am devenit prietena cu Mary, Bia, Cosmina. Faceam toate 4 un grup. Nu exisatu bisericute, ne intelegeam bine cu toti colegii, dar acesta era coltul vesel. Au existat multe certuri, barfe, ca niste gaite si babe, dar pana la urma tot ne spuneam adevarul in fata. Insa era acea satisfactie de a i se da dreptate uneia sau alteia. Ce e mai trist e ca nici ele nu mai sunt asa cum ar fi trebuit. De fapt ma inteleg bine, dar se intampla faze tot mai dese care demonstreaza ca suntem prietene de distractie, ca radeam si ne simtim bine doar la baza si ca atunci cand e vorba de sprijin ne cam lasam balta.

Fratemeo are prieteni super buni, din liceu, si de la tara, de unde petreceam vacantale. Se intalneste cu ei, la bere, la chefuri, ies numai ei in oras. Problema e ca se simt atat de bine facand glume, distrandu-se, dar nici unul dintre ei nu ar avea curaj sa spuna cu adevarat daca are o problema. Fiecare intrebat in parte, este altfel, dar nu este destul de curajos incat sa marturiseasca ce simte. Daca unul din ei are o relatie serioasa, ceilalti incep sa rada, sa il faca sa creada ca este inutil. Ma intreb daca acestea sunt prietenii adevarati. Fratemeo ar zice ca da, daca l-as intreba. Se simt bine, ies mereu, distractii, baza, chestii. Dar fara un gram de seriozitate!

Am incercat la inceput sa dau exemple concrete, dar acest articol nici nu stiu de ce l-am scris. E posibil sa nu intereseze pe nimeni viata mea, dar e posibil sa existe o speranta ca cei pe care i-am specificat sa schimbe ceva. Poate eu sunt de vina de atatea esecuri, insa nu vreau sa trec prin liceu stiind ca am avut parte numai de distractie si chefuri. Desi in mare parte asta inseamna, vreau sa stiu ca voi avea prietenii pe viata, ca toate aceste amintiri voi avea cu cine sa le depanez la batranete. Nu vreau sa ma rezum la un lucru in viata, vreau doar sa am o piramida a celor mai importante lucruri din viata mea. Vreau sa pornesc de la maxima cum laude si sa cobor treptat la cum laude.. Vreau ca piramida mea sa nu fie altcatuita doar dintr-un element, vreau sa le cuprind pe toate, si sa le asez eu ordinea. De aceea, poate sunt asa dura si stricta, pentru ca imi doresc sa am o piramida rezistenta, sau poate imi doresc doar sa ma inteleaga cei in care am avut incredere. Oricum, desi am pierdut atatia prieteni, sunt fericita ca exista totusi cineva care sa ma inteleaga.

COMENTARIUL ADMINISTRATORULUI EMYLICA:

ADEVARUL ESTE CA CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU,SI NU NUMAI EU CRED ASTA,ESTE PUF CATELUL MEU.EL MA IUBESTE SI SE BUCURA DE CATE ORI MA VEDE NECONDITIONAT.EL NU CERE NIMIC IN SCHIMB.EL NU ESTE FALS SI NU MA DEZAMAGESTE NICIODATA.IMI ESTE MEREU APROAPE LA SUPARARI SI BUCURII.MA AJUTA PRIN SIMPLITATEA LUI SI BUCURIA DIN OCHII LUI SA TREC PESTE SUPARARI.NU AM AVUT SI NU CRED CA EXISTA UN ASTFEL DE “PRIETEN” PRINTRE OAMENI.:)))))Emy Lică | Creează-ți o insignă

 
1 Comment

Posted in Povesti...

 

LEGEA ATRACTIEI UN NOU ADEVAR…

25 Jun

 Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau

de Kate Corbin

“That which is like unto itself is drawn.” – Abraham-Hicks

Intrebare: De ce par unii oamenii sa atraga orice isi doresc, in timp ce altii nu isi realizeaza niciodata visele? Care este diferenta? Ce anume inteleg oamenii acestia fericiti si de succes, pe care ceilalti nu il inteleg?

Raspuns: Ei inteleg Legea Atractiei, legea universala care explica cum putem fi si cum putem avea orice ne-am dori.

Suntem magneti gigantici. Legea Atractiei spune ca suntem cu totii magneti gigantici, care atragem in vietile noastre orice lucru asupra caruia ne concentram atentia. Legea Atractiei nu tine cont de educatie, talent, statut economic sau aparenta fizica. Nu exista recompense si nici pedepse – cu toate ca poate parea astfel pentru cineva care adopta aceasta cale.

Ca si Legea Gravitatiei, Legea Atractiei lucreaza perfect si impartial, tot timpul, in toate situatiile, pentru toti oamenii. Intotdeauna este dreapta. Cand eram copii, invatam despre gravitatie aruncand jucarii si repetand acest lucru de mai multe ori. Legea Atractiei a lucrat consistent in vietile noastre, dar multi dintre noi nu am inteles-o pe deplin.

Totul este legat de Vibratii. Dupa Legea Atractiei, cand avem un gand sau o dorinta, transmitem vibratiile afara din noi in Univers, care, din punct de vedere magnetic, ne conecteaza cu oameni si circumstante cu vibratii asemanatoare. De fapt. este posibil sa ne conectam doar cu ceea este in armonie cu vibratia noastra dominanta. De exemplu, daca asteptam sa ne simtim perfect sanatosi, vom atrage vibratiile unei sanatati bune. Daca ne ingrijoram privind bolile si citim statistici care ne sperie, despre un numar vast de oameni care sunt atinsi de boli, vibram si atragem boli.

In acord cu acest lucru, daca ne vedem traind in abundenta financiara, suntem un magnet al prosperitatii. Daca suntem anxiosi ca nu avem destui bani, oferta noastra vibrationala este saracia si Universul nu are incotro decat sa ne raspunda cu ceea ce se potriveste vibrational – mai multa saracie. De fiecare data cand ne concentram pe un gand despre ceva cu emotie, fie pozitiv sau negativ, noi spunem Universului – ” Mai mult din aceasta, va rog!”

Deoarece ceea ce se aseamana se aduna, se poate concluziona ca sanatatea atrage mai multa sanatate, prosperitatea atrage mai multa prosperitate, fericirea atrage mai multa fericire.
Formula Atractiei. Oferta noastra vibrationala este compusa din gandurile noastre insotite de sentimente. Universul raspunde acestei oferte prin potrivirea raspunsului vibrational. In orice moment, atragem catre noi esenta a ceea ce gandim si simtim.

Dupa cum Gandim, noi Simtim
Dupa cum Simtim, noi Vibram
Dupa cum vibram, noi Atragem

Sentimentele noastre ne spun daca suntem in procesul de a atrage si crea ceea ce dorim sau daca suntem in procesul de atractie si creatie a ceea ce nu dorim. Cand ne simtim bine- cand simtim iubire, bucurie, apreciere – vibratiile noastre sunt mari si ne potrivim vibrational circumstantelor dorite. Cand ne simtim rau – suparati, tematori, lipsiti de putere – vibratiile noastre sunt joase si ne potrivim vibrational circumstantelor pe care nu le dorim in mod sigur. In plus, o vibratie joasa ne fereste sa obtinem ceea ce dorim. Cand ne ghidam gandurile pe ceea ce simtim, devenim creatori constienti ai vietilor noastre. Acesta este o formula simpla:

Daca un gand ne face sa ne simtim bine, atragem vise.
Daca un gand ne face sa ne simtim rau, atragem cosmaruri.

Focalizati-va pe ceea ce doriti. Este important sa realizam ca Legea Atractiei lucreaza egal pentru atragerea viselor noastre, la fel ca si pentru atragerea cosmarurilor noastre. Asa cum gandim si simtim, noi insine ne scriem scenariul vietii. Cand suntem in agonie din cauza unui lucru de care ne temem ca s-ar putea intampla, ne scriem scenariul nefericit. Cand privim mai departe cu emotie la implinirea a ceva pe care il dorim puternic, noi planuim la acest lucru si il invitam intr-o experienta fericita. Deoarece atragem in vietile noastre toate lucrurile carora le dam atentie, fie ca vrem, fie ca nu, tema noastra pentru acasa a mesajului Legii Atractiei este:

Focalizeaza-te pe ceea ce doresti!
Nu pe ceea ce nu doresti!
Cand intelegem Legea Atractiei, putem sa fim cu adevarat ce vrem sa fim si sa facem orice dorim sa facem. Cand intelegem Legea Atractiei, ne putem crea vietile la care visam. Cand intelegem Legea Atractiei, avem linie directa cu Mos Craciun, cu nasa noastra, Zana Maseluta, si cu Aladdin si lampa lui!

Kate Corbin este un Antrenor de viata, care isi indruma clientii in aplicarea Legii Atractiei, pentru ca visele lor sa devina realitate.
Vezi www.goldstarcoaching.com

Secretul Legea atractiei Motivational

Vezi mai multe video din diverse

Popular 1:1 Traffic Exchange

 
 

CUM V-A FI LUMEA DUPA SCHIMBAREA CE SE APROPIE…

07 Jun

Kirael: Astazi voi vorbi despre Marea Schimbare in Constiinta. Multi oameni se concentreaza pe viitoarea trezire in masa.
Marea Schimbare deja se intampla. Voi spuneti :” Cum se intampla daca eu nu simt nici o diferenta ?!”Ceea ce simtiti sau nu, ceea ce percepeti sau nu, indica gradul in care deveniti iluminati. Eu folosesc cuvantul “iluminat”, deoarece termenul descrie perfect procesul. Cand deveniti mai luminosi, mai multa lumina este incorporata in fiinta voastra, si, ca o consecinta, constiinta voastra s-a inaltat. Acest proces al “iluminarii”si alinierea luminii voastre, va va ajuta sa intelegeti calatoria voastra la un nivel mai inalt si sa va pregati pentru Marea Schimbare.

Aceia dintre voi care asculta sau citesc, acum sau mai tarziu, aceasta vor trece prin Marea Schimbare in Constiinta. Desigur, aveti si optiunea de a nu trece prin Schimbare. Alegerea este a voastra. Daca mediumul (channaler-ul) meu ar dori sa moara azi, el arputea si altcineva i-ar lua locul. Aproape toti cei care trec prin Schimbare vor experimenta cele 3 zile de intuneric.

Pe durata acelui timp, Pamantul va trece prin Centura Fotonica, Mama Pamant isi va realinia energia, voi veti fi adormiti si, in acest interval, corpurile voastre vor trece prin procesul de iluminare.
Dupa trezirea din cele 3 zile de intuneric, multi oameni vor fi confuzi si infricosati. Ei nu-si vor aminti nimic despre Schimbare dar vor vedea de jur-imprejur o natura devastata. Si atunci, va veti spune: ” Oh, Dumnezeule, nu poate fi adevarat. Aceasta nu poate fi Schimbarea. Priviti ce distrugeri. Ce voi face in aceasta situatie, incotro s-o apuc?”
Nu va puteti imagina ce veti vedea, auzi si ce veti avea de facut. Tinutul Pamantului va arata ca dupa un uragan, ca si cum cineva ar fi ras toate cladirile de pe suprafata lui. Nu disperati, deoarece pe langa devastari, veti vedea portalurile prin care va trebui sa treceti, pentru a intra in cea de a 4-a dimensiune. Cand veti vedea prima data portalurile, veti gandi :” Cum voi trece prin acest tunel?”
Din fericire, portalurile se vor deschide atat de larg, incat veti putea trece lejer prin ele. O atentionare: SA NU VA GRABITI SA TRECETI PRIN ELE ! CAND VA VINE RANDUL, FACETI-O CU CALM SI INCREDERE ! Cei care au ales SA NU TREACA IN CEA DE A PATRA DIMENSIUNE (presupun ca la invel inconstient n.m.), VOR FI PROGRAMATI SA PASEASCA PRIMII PRIN PORTALURI. Ajunsi in portal, ei isi vor disipa energia si se vor intoarce in Lumina Creatorului (in interpretarea mea, isi vor parasi corpul fizic, vor muri n.m.)
Cei care vor fi programati sa treaca in a 4-a dimensiune, vor traversa portalul, si, trecuti in partea cealalta, vor ajunge mai intai intr-o zona cu multa ceata.
Zona se va limpezi repede dezvaluind vederii minunate plaiuri, paduri, locuinte, o natura, o lume neinchipuit de frumoasa si ademenitoare. Mare va fi mirarea celor nou veniti si ganduri de tot felul ii vor asalta. Se vor intreba mai intai cine a creat toate acele minunatii. Evident, Creatorul, dar el a fost ajutat de multi, foarte multi dintre voi cei care, in timpul cat erati inca pe Pamantul Vechi mergeati noapte de noapte (lasnd corpul vostru fizic sa doarma) in a 4-a dimensiune ca sa pregatiti aceste lucruri pentru acest mare eveniment.
Lucratorii in Lumina, vor avea sarcini fie in interiorul portalului, fie in exteriorul acestuia si, in rare cazuri, le vor putea face pe amandoua. Lucratorii din interiorul portalului, vor fi invatatori si membrii consiliului. Ei, fie ii vor invata pe cei neinformati despre Schimbare, fie vor face parte din diferite consilii, care vor indruma fiintele in procesul Schimbarii.
Lucratorii din afara portalului se vor numi luptatorii luminii. Ei ii vor ‘’culege’’ pe cei dezorientati si “pierduti”, sa zicem asa, si-i vor conduce la portaluri pentru a face trecerea.
Cand spun pierduti, ma refer la faptul ca multi nu vor fi stiut la acea ora despre Schimbare, si vor intra, probabil, in panica. Cam doua miliarde de oameni vor trebui sa treaca prin portaluri iar sarcina lucratorilor din afara portalurilor va fi sa-i dirijeze pentru a ajunge in cea de a 4-a dimensiune.
Aceia dintre voi care in prezent sunteti organizatori si cunoasteti detaliile desfasurarii procesului Schimbarii, veti putea foarte bine sa va puneti in slujba acestei munci. Unii veti spune ca organizarea nu este acelasi lucru cu munca de a scoate oamenii de sub daramaturi. Dar eu va spun ca nu vor fi oameni sub daramaturi si ca nimeni nu va fi ranit. Lucratorii din exteriorul portalului vor ghida oamenii in si prin portal.
Totusi, nu subestimati procesul, caci el nu va fi o bagatela.
Nu va fi o joaca de copii. Intregul proces de trecere va dura cel putin 2 ani si va implica mai mult decat aducerea oamenilor prin portaluri. Ca lucratori din exteriorul portalurilor, va trebui sa interactionati cu oamenii. De exemplu, va trebui sa duceti munca de lamurire cu cei care opun rezistenta procesului, fie din teama, din neintelegere, sau din reavointa.
Va trebui sa-i instruiti, sa le spuneti totul despre Schimbare, despre destinul omenirii. Veti sti ca sunteti apt pentru a fi un lucrator in afara portalului, cand veti gasi argumente pentru a linisti spaima unui copil de 4-5 ani, pe care sa-l convingeti ca prin proprie alegere sa doreasca sa treaca prin portal.
Atunci veti simti imboldul de a va inrola in grupul celor care conduc oamenii prin portaluri. Numarul celor din afara portalurilor va depasi cu mult numarul celor care se vor afla in interiorul lui. La inceput, lucratorii din afara portalului vor aduce cam 150-200 de oameni odata, prin portal. Dupa 2 ani, oamenii vor fi mai dornici sa treaca prin portaluri, in a 4-a dimensiune si voi ii veti capacita din cea de a 3-a dimensiune, sa zicem asa. Dar nici lucratorii din interiorul portalului nu vor soma, in timp ce lucratorii din exterior vor munci din greu. Lucratorii din interiorul portalului vor trebui sa se descurce cu oamenii care au trecut prin portal si care nu au nici o idee cum au ajuns acolo. De exemplu, Barack Obama va trece prin portal, dar el nu va avea nici o idee despre ce inseamna Schimbarea. El va fi o persoana puternica, inainte de Schimbare, dar dupa, va fi doar unul din cei multi care trebuie sa frecventeze cursurile, pentru a fi instruit asupra acestui eveniment.
Lucratorii din interiorul portalului care sunt invatatori, vor conduce seminarii cu 500-600 de oameni. Voi veti petrece poate 6 luni pe an cu o serie de cursanti, vorbindu-le in fiecare zi si printre ei, se va afla si Barack Obama. Lui, deasemenea, ii va fi frica si va gandi :” Ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat cu Statele Unite? Ce s-a intamplat cu Europa?”
Ca Lucratori in Lumina, fiti constienti de pe acum de ceea ce veti face in primele saptamani ale acestei calatorii. Puteti incepe sa aliniati (in sensul de a-i constientiza n.m.) oamenii aducand vorba despre aceasta Mare Schimbare. Oamenii nu vor dori sa asculte, dar asta nu conteaza, deoarece, cand va veni timpul, ei isi vor aminti cuvintele voastre.
Multi dintre voi doresc sa stie despre finante, in perioada procesului Schimbarii. Conform Bibliei, Iisus a spus :” Este mai usor pentru o camila sa treca prin urechile acului, decat pentru un om bogat sa intre in Regatul lui Dumnezeu “. Aceasta poate fi adevarat, dar eu NU sugerez ca voi ar trebui sa va impartiti toti banii sau sa-i cheltuiti fara noima, inainte ca Pamantul sa intre in Schimbare. In prezent, inca mai aveti nevoie de bani. Dupa Schimbare va fi o alta poveste. De altfel, atunci nu vor mai fi bani, asa cum ii cunoasteti astazi. Bursa de valori va disparea. Cei care sunt astazi bogati, vor mai ramane poate cu ceva bani, insa majoritatea nu vor mai miza pe ei. Oamenii care vor avea bani din abundenta, si vor trece prin Schimbare, vor fi tentati sa fie aroganti si infatuati, dar cand se vor prezenta in fata Consiliului vor intelege ca banii, averile nu le mai folosesc la nimic.
Banii, asa cum stiti, nu pot cumpara nimic, nicaieri. Amintiti-va ca in cea de a 4-a dimensiune, consiliile vor guverna si vor distribui bogatia in mod egal tuturor celor ajunsi acolo. Dupa Schimbare, popularitatea voastra nu va fi data de bogatie. Majoritatea dintre voi nu va veti mai gandi la bani, deoarece veti fi foarte ocupati. Multi dintre asa-zisii oameni bogati de acum, vor face o alta calatorie dupa Schimbare. Ei vor trebui sa ia cunostinta de noua constiinta.
In cea de a 4-a dimensiune exista 7 nivele de constiinta si fiecare nivel contine alte 7 nivele. Primul nivel contine energiile Dumnezeului Creator si nu este acolo unde ati dori voi sa fie. Nimeni nu va atinge acel spatiu, deoarece energia lui este prea intensa. Totusi, nu trebuie sa fiti neaparat la acel nivel, pentru a auzi cuvintele Creatorului. De la primul nivel, Dumnezeul Creator va va vorbi despre calatoria desfasurata pentru 1,5-2 ani.
Eu va declar fara ezitare: va veti bucura de tot ceea ce doriti in cea de a 4-a dimensiune, cu exceptia, poate, a nivelelor joase, caci gandurile (bune sau rele) se vor manifesta instantaneu. De exemplu, daca veti gandi la o bestie cu parul valvoi, ea va aparea chiar inaintea ochilor vostri.
Acestea sunt timpuri provocatoare, prietenii mei. Incepeti de astazi sa va schimbati constiinta. Este extrem de important sa va ridicati constiinta inainte de Schimbare deoarece, cand veti pasi in cea de a 4-a dimensiune, tot ceea ce veti gandi rau sau bine se va materializa instantaneu. Va puteti imagina ce efecte va produce in 4D o constiinta ramasa la nivelul lui 3D (dimensiune in care exista ura, teama, invidie, razbunare, prostie, etc.), daca intentia, dorinta, gandul vor produce efecte imediate!?
Evident, cei ramasi cu nivelul de constiita in 3D, si care vor emite ganduri lipsite de iubire, vor intelege ca asemenea manifestari nu le sunt favorabile. Aceasta ii va determina sa-si ridice urgent nivelul de constiinta, dar raul il vor simti ‘’pe pielea’’ lor. In ce ma priveste, dupa Schimbare, eu voi conduce seminare pentru o mie de oameni sau mai mult, dar nu pentru orice perioada de timp, deoarece mediumul va fi in centrul scenei. Pana la Schimbare, voi veti sti totul despre ea deoarece eu voi continua sa fiu aproape de voi si va voi impartasi cunoasterea. Intentia mea este sa va informaez, sa va pregatesc. Eu doresc ca voi sa stiti.
Intrebare : Care este definitia unui portal si cum arata el?
Kirael : Un portal este o poarta energetica care face legatura intre doua dimensiuni (in acest caz, intre 3D si 4D). Pe masura ce o fiinta va patrunde in portal, corpul sau fizic va fi curatat, purificat. Aceasta inseamana ca toate particulele din care se constituie acel corp (pana la cele mai mici, ADN-ul, electronii, de ex.) vor suferi mutatii si transformari care sa le adapteze frecventelor inalte din 4D. Toate organele interne vor fi realiniate iar puterea creierului se va extinde foarte mult.

Portaluri vor exista de-a lungul Pamantului, dupa Schimbare. Ele vor putea fi de la marimea unei biserici mici pana la dimensiuni gigantice. Portalurile mici vor permite intrarea doar a catorva sute dintre voi. Portalurile vor fi observabile si compatibile cu acuitatea voastra de atunci. Ele vor fi mai stralucitoare, sa zicem asa. Aceste cai de trecere vor fi inchise (si, probabil, neobservabile) pana cand voi veti fi pregatiti sa treceti prin ele.
Cateva portaluri vor fi mari, de exemplu, cele din orasul New York, unde vor exista 7 sau 8 portaluri. Numarul si marimea portalurilor va depinde de marimea aglomerarii de fiinte din acea localitate. Los Angeles va avea doar 2 portaluri iar San Diego are doar unul mic, de marimea unei biserici. Un portal inchis va arata ca doua maini impreunate in rugaciune. Cand portalul este deschis, va arata ca si cum acele maini se indeparteaza la mijloc atingandu-se doar varful degetelor.
Accesul se va face pe axul central al portalului, asigurandu-va ca nu ii atingeti peretii. Cine va face imprudenta sa atinga marginile portalului va simti o arsura puternica, deoarece portalul este o separare intre dimensiuni si materialul din care e facut peretele va fi fierbinte.
Aceasta va fi o schimbare dimensionala reala. Daca ati intentiona sa treceti prin peretele portalului v-ati putea coace. Nu va ingrijorati insa, caci, cu siguranta, nu veti pati nimic rau, deoarece la momentul acela veti sti ce si cum trebuie facut. Toti trebuie sa treaca prin portal pentru a atinge a 4-a lumina (dimensiune). Cand veti vedea prima data portalul deschis, va fi de o marime considerabila. Veti dori sa intrati in el, inainte de a se inchide. Nu trebuie sa va precipitati caci, oricum, daca s-ar inchide, se va redeschide, cu siguranta. Noi nu dorim sa va grabiti si sa va ardeti.
Intrebare: Cat timp vom petrece muncind ca lucratori in interiorul portalurilor?
Kirael: Lucratorii din interiorul portalurilor vor pierde notiunea timpului, asa ca nu vor numara zilele, lunile, anii. In schimb, vor lucra cu mii si mii de oameni, inclusiv copii. Ei ii vor indruma cu dragoste si devotament, oferindu-le ceea ce vor avea nevoie. Intregul proces de invatare va putea dura de la 2 la 5 ani (in ani pamanteni).
Veti lucra cu acesti oameni, pana cand veti intelege ca i-ati instruit suficient. Parte din acei ‘’absolventi’’ vor deveni ei insisi indrumatori.
Cei care veti fi selectati sa deveniti membrii ai Consiliului, veti ramane pana cand va veti perfectiona in acea specialitate, daca doriti. Veti sti cand va veni timpul sa va mutati in urmatoarea calatorie si veti fi foarte dispusi sa o faceti.
Intrebare : Cum vom sti daca suntem un lucrator in interiorul sau in exteriorul portalului?
Kirael : De altfel, toti treceti prin portal, cativa dintre voi se vor intoarce pentru a-i escorta pe altii. Cei care ii vor escorta pe altii, se vor numi ‘’lucratorii din afara portalului’’. Veti sti ca sunteti un lucrator cu sarcini in afara portalului, deoarece, cand veti vedea pentru prima data a 4-a lumina, veti spune:” Oh, Dumnezeule! Priviti la asta. Este minunata. Eu am casa mea, am asta, am aia, am ce mi-am dorit. Ma simt implinit”.
Apoi, veti avea acel sentiment ca trebuie sa va intoarceti inafara portalului. Veti iesi si il veti gasi pe mediumul meu acolo si el va va spune ” Vino, sa mergem !”. Veti merge sa aduceti oamenii prin portal. Trebuie sa aduceti populatia Statelor Unite, a Europei, Asiei, Rusia, Africa etc. prin porturi. Cum veti ajunge la locurile ‘’de munca ?’’Veti invata cum sa zburati fara avioane. Voi practicati asta si acum, cand corpul vostru fizic doarme. Zburati peste stalpii de telefon, peste zgarie-nori si simtiti libertatea si placerea zborului fara greutate.
In ceea ce-i priveste pe lucratorii din interiorul portalului, ei nu vor simti nevoia sa iasa inafara portalului. Ei vor ramane in interiorul portalului pentru a invata tot ce este necesar si a deveni membrii ai consiliilor. Cei care, eventual, ar iesi inafara portalului, daca nu ar fi trebuit sa o faca, ar vedea adevarate imagini de cosmar lasate in a 3-a dimensiune (Vechiul Pamant n.m.). Veti dori sa fugiti inapoi in portal si sa stati in cea de a 4-a lumina (4D)
Intrebare : Care vor fi diferentele de abilitati intre lucratorii din afara portalurilor si cei din interiorul portalului?
Kirael : Toti vor fi telepatici in cea de a 4-a lumina. Oricum, telepatia va fi la un alt nivel. Unii dintre voi vor fi mai buni decat altii. Unii vor fi capabili sa comunice la mare distanta, altii vor putea acoperi doar o jumatate de tara. Cine va incerca sa-si foloseasca glasul pentru a comunica va constata ca ii va fi dificil si neadecvat. Deci, cei care aveti deja abilitatea de a folosi telepatia, practicati-o de pe acum, exersati, pentru a va fi mai usor atunci cand se vor deschide portalurile. Lucratorii din afara portalului vor avea puteri (insusiri, abilitati) peste cele mai mari asteptari ale voastre, puteri la care nici nu visati inca.
Principala indeletnicire a lucratorului din afara portalului va fi comunicarea (conexiunile telepatice cu si intre indivizi aflati la diferite distante n.m.) Lucratorii din afara portalului vor fi pregatiti sa coordoneze si sa comunice cu cei care urmeaza a fi trecuti prin portaluri. Vor avea, deasemenea, grija comunicarii cu cei din 4D.
Veti avea asemenea abilitati incat veti putea auzi si comunica cu oamenii din interiorul si din exteriorul portalelor, simultan. Totusi, telepatia va fi doar o parte minora din ceea ce vor inseamna puterile lucratorilor din afara portalurilor.
In cazul vostru (al lucratorilor in lumina n.m.), veti fi printre cei putini care vor pluti calatorind inauntrul si inafara portalurilor. Voi veti utiliza portalurile pentru transferul oamenilor dintr-un loc in altul. Aceste deplasari le veti putea face in timp real (aproape instantaneu, prin teleportare n.m.).
Cu exceptia acestor mici grupuri de lucratorii din afara, lucratorii din interiorul portalurilor vor renunta la deplasarile exterioare portalului, data fiind natura preocuparilor pe care le vor avea si a gasirii in interior a tot ceea ce si-ar putea dori.
Intrebare : Ce functie vor avea Portile Stelare in Schimbare?
Kirael : Multi oameni vor ajunge la momentul Schimbarii fara dorinta de a se integra acestui proces. Aceia care nu doresc sa se intoarca la Lumina Creatorului (adica, nu vor decide sa-si paraseasca corpul fizic n.m.), vor putea decide sa plece, intrand intr-o Poarta Stelara pentru a ajunge pe o alta planeta (Aceasta comunicare confirma multe din tezele si comunicarile ezoteristului Ioan Lorin Fortuna, www.lorin-fortuna.ro n.m.).
Daca veti dori sa traiti in Pleiade, veti folosi o Poarta Stelara pentru a ajunge acolo, nu un portal. Daca nimeni nu se va oferi sa fie calauza pentru acesti oameni doritori sa ajunga pe alte planete, utilizand, ca mijloc de transport ultrarapid, o poarta stelara, ei vor trebui sa astepte intre 1 si 3 ani intr-un hotel, pana cand cineva va dori sa-i calauzeasca.
Intrebare : Eu (mediumul) voi fi un lucrator in interiorul sau in exteriorul portalului si, pe ce ma voi concentra?
Kirael : Tu vei fi un lucrator in interiorul portalului, un invatator ; sarcina ta va fi sa faci parte dintr-un consiliu si o vei face prin predare (probabil, se refera la faptul ca, initial va fi insotitor-indrumator al unui grup de fiinte, prin portal, dupa care, dupa predare, va fi cooptat in consiliu n.m.).
Predarea va dura cam un an, poate mai putin. Menirea ta este sa intri intr-un consiliu, concentrat pe Adevar, Pasiune si Incredere. Vei avea atat de multa pasiune, incat te va coplesi.
Pasiunea ta iti va solicita toata energia in urmatorii cativa ani. Vei fi un foarte complet vindecator, ajungand sa-ti fie suficient sa atingi un bolnav pentru a-l vindeca instantaneu. Oamenii vor veni de departe pentru a fi atinsi de tine.
Maestrul Iisus a invatat calea grea de a-si monitoriza propriile puteri. El a invatat asta inainte de a atinge pe cineva, pentru a-l vindeca. Nu este sarcina unui vindecator sa-si incheie o calatorie de vindecare inainte de termen.
Cateodata calatoria pentru vindecare este mai importanta decat vindecarea in sine. Voi veti spune :” Oh, eu pot vindeca aceasta boala doar partial. Pacientule, te voi duce pana la un punct si iti voi da oportunitatea de a te vindeca singur.
Pentru aceasta, voi lucra cu tine zile, saptamani, luni, daca trebuie sa o fac. ” De aici trebuie sa incepeti. Daca abordati vindecarea in acest fel, veti intelege corect ce trebuie sa faceti pentru a ajunge mai repede in consilii.
Intrebare : Poatre fi cineva lucrator atat in afara cat si in interiorul portalurilor?
Kirael : Iata, tu vei fi lucrator in ambele situatii ; de aceea ai pus intrebarea. Doar cateva mii de oameni vor fi selectati atat ca lucratori in interior cat si in exteriorul portalurilor. Portalurile vor fi, de fapt, entitati vii si vor trebui mangaiate pentru a se deschide sau redeschide.
Aceste portaluri se vor extinde incet inauntru si inafara si de fiecare data cand se inchid, vor fi pregatite a se deschide din nou. Cand veti trece prin aceste portaluri si le veti simti, veti sti sa lucrati cu ele. Va veti perfectiona cunoasterea despre aceste portaluri.
Veti sti ce sa faceti, deoarece veti putea comunica cu aceste portaluri, chiar asa cum vorbiti cu mine. Ele va vor raspunde, tot asa cum o fac eu cu voi acum. Veti avea o putere care va va permite sa intrati in aceste portaluri si sa le inchideti din interior. Cand va veti afla inafara portalului, veti putea actiona cu ajutorul unui medium iar in interior, cu invatatorii. Veti fi destul de ocupati si veti fi in deplina siguranta.
Intrebare : Ne poti explica cum vor lucra consiliile in aceasta calatorie (perioada n.m) ?
Kirael : Multe tipuri de consilii vor exista pentru a guverna oamenii. Acei care vor activa in aceste consilii, vor fi alesi pe baza increderii acordata de Taramul Ghidarii. Daca cineva va face parte din consiliu dar nu-si va face corect treaba, va fi repede inlocuit. In ce ma priveste, eu voi fi prezent pentru a supraveghea lucrurile. Consiliile se vor dezvolta repede. Vor exista : Consiliul Increderii, Consiliul Pasiunii, Consiliul Luminii Zeitei etc. Deci, multe consilii vor lua fiinta. Fiti pregatiti pentru aceasta calatorie ! Noi avem incredere in oamenii pe care-i vom alege sa ocupe pozitiile din consilii.
Daca un membru al unui consiliu ar dori sa fie inlocuit, el poate merge in alt consiliu. Voi puteti trece prin 10 consilii, in primii 5 ani. Daca ati facut parte din Consiliul Adevarului si v-ati facut corect datoria, veti putea propune pe cineva cunoscut pe care sa-l girati, care sa va inlocuiasca, daca ati decis sa mergeti in alt consiliu. Pana la plecarea voastra, veti lua pe langa voi acea persoana, pentru a o invata tot ce este necesar.
Intrebare : Cat de important va fi Consiliul Zeitei pe durata Schimbarii? Eu voi fi un lucrator din interiorul sau din exteriorul portalului?
Kirael : Tu vei fi programat sa treci prin Schimbare ca un lucrator in interiorul portalului si numit in consiliul Luminilor Zeitei. Calatoria ta este in legatura cu Lumina Zeitei tale si cu cat de multa putere ai de impartit cu restul lumii.
Multe Zeite puternice vor sta in acest consiliu. De fapt, consiliul Zeitei va fi consiliat de alte puteri si va fi inafara planetei, pentru un timp. Cand spun’’inafara planetei’’, nu ma exprim riguros. Corpul vostru va fi aici, dar pe durata somnului, veti fi in Pleiade si in alte cateva locuri, invatand cum sa utilizati si promovati Lumina Zeitei mai departe, in aceasta calatorie. Energia Zeitei va fi predominanta pe Pamant, deci, acest consiliu va juca un rol de pivot, in societatea Schimbarii.
Intrebare : Cu ce consiliu voi lucra eu dupa Schimbare?
Kirael: Chiar acum, calatoria ta are legatura cu Consiliul Adevarului. Daca esti in Consiliul Zeitei, adevarul va fi puternic. Tu trebuie sa iti perfectionezi adevarul, trebuie sa inveti cum sa faci oamenii care nu sunt in adevar, sa inteleaga ca nu sunt pe calea adevarului. Singura cale pentru a face asta este sa intelegi mai intai tu ADEVARUL, la un nivel mai inalt.
Majoritatea oamenilor nu mint intentionat, dar ei nu vad adevarul intr-o situatie, deoarece se amesteca egoul lor. Vei gasi oameni care promit un lucru si fac altul. De exemplu, ei spun :” Iti voi aduce acest lucru maine. ” Dar ei suna mai tarziu si spun: ” Stii ce, amanam pana in februarie sau martie”. Acesti oameni lucreaza in adevarul lor. Ei chiar nu stiu ce fac. Cativa oameni vor veni spre portal si vor spune ” Oh, Dumnezeule, aceasta este minunat. Imi place’’. Iar dupa cateva minute vor concluziona ca, de fapt, nu le place prea mult, sau deloc. Ei vor lucra pentru a fi in adevar. Tu vei sta cu acestia si vei spune : ” Asculta, acest mod de comportare apartine vechii scoli. A fost perfect pentru dimensiunea a 3-a, dar acum trebuie sa te muti spre un nivel al adevarului mai inalt si trebuie sa o faci repede, deoarece, daca nu iti gasesti adevarul, atunci trebuie sa parasesti portalul. Vei fi trimis Acasa, la Creator (adica va muri fizic n.m.). ”
Veti fi atenti cand trimiteti pe cineva inafara portalului, deoarece acest lucru va va afecta de fiecare data. Nu va va face placere. Oamenii din jurul vostru, in marea lor majoritate, nu sunt in adevar, acum. Dar prezenta lor este in beneficiul vostru, pentru ca voi aveti oportunitatea de a-i invata. Altfel spus, ei v-au iesit in cale si isi cedeaza sufletele pentru ca voi sa invatati adevarul. Ei va fac un serviciu.
Audienta : Asta este chiar amuzant.
Kirael: Oh, da? Eu nu vad pe nimeni razand. Acesti oameni care sunt inafara adevarului isi dau sufletele pentru a va invata pe voi si voi trebuie sa va descurcati cu ele acum. Nu veti dori sa ii scoateti inafara portalului. Eu stiu asta. Deci, voi va trebui inca de pe acum sa-i aduceti la adevar.
Intrebare: Casele din a 4-a dimensiune vor fi ca si casele pe care le avem acum?
Kirael: In a 4-a lumina, casa voastra poate fi intr-un copac sau intr-o cariera de piatra. Casele voastre vor fi mai naturale decat sunteti obisnuiti acum. Daca acum traiti intr-o vila, nu veti avea o vila cand treceti de portal. Voi puteti intreba :” Unde este vila mea?” Cineva va arata :” Acolo este casa ta.” Si voi veti spune ” Pai, aceasta este o casa in copac. Unde-mi este vila?” Casa voastra va fi mai mica si nimeni nu va avea o casa mare, luxoasa, cu 500 de dormitoare si bai. Veti putea vedea asta intr-un hotel, dar nu intr-o casa.
Intrebare: Cum se va schimba mitocondria in a 4-a dimensiune?
Kirael: Mitocondria reprezinta o retea de corpusculi in interiorul unei celule. Ele sant sursa puterii intregului corp si in aceasta calatorie a Schimbarii, ele au un nivel 15 al corzii ADN, in interiorul lor. In numerologia mea, acest 15 converge in 6 (1+5 n.m.), care inseamna maestrie. Deci, datorita expansiunii mitocondriei, constiinta voastra celulara va fi inaltata.
Intrebare: Ce rol vor juca cei care fac channel in Schimbare?
Kirael: Acestia vor fi considerati ghizi, si vor da dovada de multa intelepciune. Un medium sau channeler, va fi un fel de reporter de la fatza locului. Multi channeleri (canale) vor fi lucratori din afara portalurilor, deoarece abilitatile lor si talentele ii vor ajuta sa discearna cine trebuie sa treaca prin portal si cine nu.
Intrebare: Pamantul se va schimba dintr-odata sau pe sectiuni?
Kirael : Intregul Pamant va face tranzitia in acelasi timp. Nu va fi o tranzitie in etape. Cand galaxia Andromeda s-a schimbat, doar 9 miliarde de oameni din 40 au trecut prin schimbare.
Intrebare : Animalele vor ramane sau vor merge Acasa (adica, vor muri ? n.m.) dupa schimbare?
Kirael : Orice energie fizica are dreptul sa treaca prin aceasta Mare Schimbare. Gandacii o pot face daca doresc, dar nu prea au sanse, deoarece numai animalele evoluate vor ramane pentru Schimbare. Animalele evoluate sunt capabile de iubire.
Deci, cainii si pisicile vor trece prin Schimbare. Caii vor trece pentru ca ei adora sa fie iubiti. Vacilor, pe de alta parte, nu le pasa. Deci ele nu vor trece. Cangurii vor trece, deoarece ei sunt capabili de iubire.Un mancator de carne va fi dezamagit.
Cateva dintre speciile de animale pe care le mancati, vor trece, dar nu multe ; majoritatea se vor intoarce la Creator (vor muri n.m.).
Tu nu vei dori sa fii un consumator de carne, cand vei trece prin aceasta noua energie a schimbarii. Mai ai inca suficient timp pentru a renunta la carne. Vei invata sa mananci nuci, struguri si boabe, care vor constitui o masa hranitoare si suficienta. Una dintre slujbele pe care cainii si pisicile le vor face in viitor va fi sa culeaga strugurii si sa ti-i aduca. Intrebare : Eu simt, ca si cum am plantat semintele a ceea ce am facut si lucrat, ca fiind pregatitoare pentru Schimbare. Au aceste seminte sau energii de-a face cu deschiderea inimii?
Kirael : Energiile inimii se misca in aceasta calatorie. In cazul tau, tu ai plantat aceste seminte ale energiei inimii si le vei recunoaste cand le vei simti. Tot ce ai facut pana acum a facut parte din calatorie. Cand vei trece prin Schimbare, vei fi constient de tot ceea ce ai realizat. Acea cunoastere va fi acolo pentru ca tu sa o folosesti pentru a energiza inima.
Intrebare : Luand in considerare situatia economica actuala, cum ne pregatim pentru Schimbare?
Kirael : Aceasta dimensiune trebuie sa fie completa, in timp ce urmatoarea dimensiune se deschide. Asa ati planuit voi. Cativa dintre voi, care ati pierdut banii la Bursa, ganditi: ” Eu nu mai vreau sa fiu aici “. Lasati acest gand sa plece.
Scoateti-va acest gand din minte. Veti incepe din nou si veti proceda corect data viitoare. Concentrati-va in Acum. Ceea ce faceti in Acum, va afecta ceea ce veti face mai tarziu. Tratati fiecare zi ca fiind Acum si nu veti mai simti nevoia de a merge in trecut sau viitor, pentru a intelege lucrurile. Intrebati-va :” Ce pot face astazi, ca maine sa-mi fie mai bine?” Stati in momentul prezent. Cat despre situatia economica, nu va lasati prinsi in ea. Oamenii bogati isi vor pierde banii. Cativa vor face escrocherii. Lasati sa se intample. Fiti concentrati pe propria calatorie. Faceti calatoria in Acum. Daca sunteti destinat sa fiti invatator, ganditi-va cum sa invatati pe cineva acum. Nu aveti nevoie de studii superioare pentru a-i invata. Invatati-i prin exemplul personal.
Intrebare: Cum ii pot pregati pe copii mei mici (de 3, respectiv 6 ani) pentru Schimbare si care va fi relatia mea cu ei dupa Schimbare, daca vor trece prin portal?
Kirael: La inceput, le poti vorbi tare in timp ce ei dorm si apoi, mai tarziu le vei vorbi in mintea ta. Ii vei intreba daca vor sa treaca prin Schimbare. Ei iti vor raspune cu da sau nu. Ei pot fi nesiguri. Daca sunt nesiguri, atunci, probabil, vor trece prin portal.
Odata ce stiti daca ei trec prin Schimbare, vorbiti-le in timpul somnului despre ce ii asteapta, dar faceti-o in minte, nu cu glas tare.
Ambii copii vor trece prin Schimbare, la fel si tu.
Intrebare : Va fi cineva care traieste in cea de a 4-a dimensiune ?
Kirael : Eu voi fi. De aceea fac toata aceasta munca aici, acum.
Intrebare : A 7-a dimensiune iti va duce dorul.
Kirael : Oh, da. Energiile din a 7-a dimensiune ma cheama in fiecare zi si ma intreaba daca vreau sa fac o alta calatorie. Eu lucrez din nou la o schimbare in Andromeda. Si ei vor trece printr-o alta schimbare, dar nu atat de mare ca a voastra. Andromedanii sunt oameni iubitori, dar ei pot fi incredibil de aroganti.
Intrebare : Cum va evolua constiinta celulara cand trecem prin portaluri?
Kirael : Pe masura ce treceti prin portaluri, corpul fizic va fi curatat, electronii si metabolismul vor fi ajustate, inima va fi realiniata si puterea creierului va expanda. Corpul fizic va continua sa treaca prin schimbari dramatice. Pe masura ce corpul se va incarca cu lumina, mitocondria va fi de 4 ori mai mare decat acum. Acesta este unul dintre efectele noii energii a schimbarii. Nu veti experimenta boli in a 4-a dimensiune.
Cativa dintre voi veti aduce bolile prin portal, dar veti scapa de ele cand veti ajunge dincolo, in a 4-a lumina. Constiinta voastra celulara este acolo unde este constiinta voastra. Vor fi unii care vor putea citi, intelege si comunica cu constiinta celulara a unui individ. Veti auzi corpul vorbindu-va. Puteti lucra cu cineva care nu este de acord cu voi pe parcursul vindecarii. Daca asta se inatmpla, discerneti daca el stie ce se intampla. Daca nu, sa-si urmeze calea. Vedeti cat de important este sa atingeti un anume nivel de constiinta.
Inchiderea sesiunii. Este un timp memorabil in istoria Pamantului. Veti vedea tranzitia de la a 3-a la a 4-a dimensiune. Patru miliarde de oameni NU vor face tranzitia.
Asta inseamna ca doar 2 miliarde o vor face. Nu este atat de rau pe cat ganditi. Nimeni nu a intrebat despre cei dragi care nu aleg sa treaca prin Schimbare. Daca aveti o sotie care nu va trece prin Schimbare si voi ganditi:” As dori ca ea sa vina cu mine “, atunci o faceti constienta de Schimbare. Daca esuati, atunci, lasati-o sa-si urmeze calea ! Ea se va intoarce la Dumnezeul Creator (adica isi va parasi corpul fizic n.m.) si poate primi un nou corp dupa care, va intoarce la experienta acestei Mari Schimbari (altfel spus, va relua ciclul evolutiei n.m.).
Prietenii mei, a fost un privilegiu pentru mine sa impart acestea cu voi. Desigur, voi stiati raspunsurile la toate intrebarile, doar ati dorit confirmari.
Sunt onorat sa fac parte din aceasta calatorie, impreuna cu voi. Eu spun toate acestea in numele Dumnezeului Creator.
sursa http://ww.kirael.com/

 
 

SCLAVI INTR-O LUME LIBERA…

05 Jun

1.Eliberarea spirituală a omului. Victorie împotriva spaimei şi a morţii

Omul trăieşte în sclavie, adesea fără să fie conştient şi uneori chiar plăcându-i starea lui. Dar omul aspiră şi spre libertate. Dar ar fi o greşeală să credem că omul iubeşte libertatea. Şi ar fi o greşeală şi mai mare să credem că libertatea este un lucru uşor. Dimpotrivă: libertatea este dificilă, iar sclavia este uşoară. Iubirea de libertate, aspiraţia spre eliberare sunt indicii ale unui nivel ridicat şi dovedesc că în interiorul său omul a încetat să mai fie un sclav. Există în om un principiu spiritual, independent de lume şi de determinismul ei. Eliberarea omului nu este o exigenţă a naturii, a raţiunii sau a societăţii, ci a spiritului. Şi totuşi, omul nu este numai spirit, compoziţia lui e complexă, pentru că e în acelaşi timp animal, un produs al lumii materiale, dar este spirit. Or, spiritul înseamnă libertate, iar libertatea înseamnă victorie a spiritului. Ar fi încă o greşeală să credem că sclavia este întotdeauna o manifestare a părţii animalice şi materiale a omului. Chiar partea lui spirituală poate fi grav afectată de boli: dedublare, exteriorizare, auto-alienare, pierdere a libertăţii, aservire, în acest fapt constă complexitatea problemei libertăţii şi a sclaviei spiritului. Exterio-rizându-se, lăsându-se proiectat în afară, spiritul acţionează asupra omului ca o necesitate; după care revine la sine însuşi, adică la libertate. Hegel a cunoscut o parte a acestui proces, dar nu a înţeles totul; şi nu a înţeles, probabil, un lucru esenţial. Omul liber nu trebuie să se simtă la periferia lumii obiective, ci în centrul lumii spirituale. A fi liber înseamnă tocmai a fi în centru, nu la periferie, adică în subiectivitatea reală, nu în obiectivitatea ideală. Dar con­centrarea spirituală la care ne invită toate îndemnurile vieţii spi­rituale poate avea două feluri de efecte. Ea conferă omului o forţă spirituală şi îl face independent de terifianta multiplicitate. Dar îi poate îngusta câmpul conştiinţei, lăsându-l pe om pradă obsesiei unei singure idei. Eliberarea spirituală devine atunci o nouă formă de ispită şi sclavie. Acest lucru e ştiut de toţi cei care au ales calea spiritului. Libertatea nu se cucereşte scotocind realitatea sau negând-o. Eliberarea spirituală nu se obţine decât prin luptă. Spiritul nu este o idee abstractă, un universalism. Nu numai fiecare om, ci chiar fiecare animal, mare sau mic, reprezintă o valoare mai existenţială decât o idee abstractă, decât generalul şi universalul. Eliberarea spirituală a omului semnifică trecerea nu spre abstract, ci spre concret. Aceasta este mărturia Evangheliei, o mărturie în favoarea personalismului. Eliberarea spirituală semnifică o victo­rie asupra forţei care tinde să îl alieneze pe om de el însuşi: acesta este sensul iubirii. Dar omul devine cu uşurinţă sclav, fără să îşi dea seama. El se eliberează datorită principiului spiritual care îi este imanent, prin puterea pe care o are de a se sustrage determinismului exterior. Or, natura omului este atât de complexă, iar existenţa lui atât de complicată încât el cade cu uşurinţă dintr-o sclavie în alta, în sclavia unei spiritualităţi abstracte, şi poate pieri în faţa puterii de determinare a unei idei generale. Spiritul este unul şi indivizibil, prezent în toate manifestările lui. Dar fiindcă omul ca atare nu este spirit, rezultă că din punct de vedere spiri­tual fiecare din actele sale se arată parţial, abstract, fals. Eliberarea definitivă nu este posibilă decât prin participarea spiritului omului la spiritul lui Dumnezeu, prin participarea omului la ceva mai profund decât propriul lui principiu spiritual, prin întoarcerea sa la Dumnezeu. Dar chiar această întoarcere poate fi lovită de boală transformându-se în idolatrie. Astfel, purificarea trebuie să fie permanentă. Dumnezeu nu poate acţiona decât din libertate în li­bertate şi prin libertate, niciodată din necesitate, în necesitate şi prin necesitate. Acţiunea lui nu se manifestă nici în legile naturii, nici în cele ale statului iată de ce doctrina Providenţei şi a graţiei trebuie revizuită, doctrina tradiţională fiind inacceptabilă.

Eliberarea spirituală înseamnă realizarea persoanei, integrali­tatea omului. Ea este în acelaşi timp o luptă permanentă. Victoria împotriva determinismului materiei nu constituie decât unul dintre aspectele problemei persoanei, şi nu cel mai important, înainte de toate, este vorba despre o victorie completă asupra sclaviei. Lumea e rea nu din cauza materiei, ci pentru că omul nu este liber, pentru că omul este aservit. Dacă materia apasă asupra noastră cu toată greutatea ei e din pricina greşitei direcţii date spiritului. Opoziţia capitală nu este cea între spirit şi materie, ci între libertate şi sclavie. Victoria spiritului nu este victoria împotriva dependenţei elementare a omului în raport cu materia, căci există o victorie mult mai dificilă, însemnând înfrângerea iluziilor mincinoase care reprezintă pentru om o sursă de sclavie, a unei sclavii de care el nu îşi dă seama. Răul se poate prezenta în existenţa umană nu numai în forme uşor de descoperit, ci chiar sub falsul aspect al binelui. Anticristul poate seduce prin falsa asemănare cu Christos. Acest lucru se întâmplă în interiorul lumii creştine. Multe dintre ideile abstracte, generale şi universale sunt un rău în forme su­blime. Asupra acestui fapt am insistat de-a lungul întregii cărţi. Nu e de ajuns să spunem că trebuie să ne eliberăm de păcat, căci păcatul ispititor nu se prezintă numai sub forma lui primitivă: putem ceda chiar obsesiei exercitate de ideea păcatului şi seducţiei unei false lupte împotriva păcatului pe care îl vedem domnind pretutindeni în viaţă. Pe om îl face sclav nu numai păcatul real, ci şi obsesia ideii păcatului care îi otrăveşte toată viaţa. Este vorba aici despre una dintre deformările servile ale vieţii spirituale. Sclavia pe care omul o simte ca pe o violenţă exterioară, aţâţându-i ura, este mai puţin îngrozitor decât sclavia care îl seduce şi pe care până la urmă ajunge să o iubească. Orice relativ transformat în absolut, orice finit transformat în infinit, orice profan sacralizat, orice uman transformat în divin îmbracă un caracter demonic. Raporturile cu statul, cu civilizaţia, chiar cu biserica, pot deveni demonice. Există, într-adevăr, o biserică, în sensul existenţial al cuvântului, reprezentând o realizare a spiritului comunitar între oameni, şi sunt biserici care nu reprezintă decât obiectivări, simple instituţii sociale. Idolatria şi sclavia încep când o biserică, ca obiectivare şi instituţie socială, este proclamată sfântă şi infailibilă. Acest fapt constituie o deformare a vieţii religioase care va fi astfel invadată de un element demonic. Pradă unor pasiuni imaginare, exagerate, exaltate, unor terori religioase, naţionale şi sociale umilitoare, viaţa rătăceşte drumul. Pe acest teren se naşte aservirea omului. Omul posedă facultatea de a transforma în cea mai îngrozitoare sclavie iubirea pentru Dumnezeu şi ideea cea mai sublimă.

Victoria spiritului asupra sclaviei este, înainte de toate, o victorie asupra spaimei, asupra spaimei de viaţă şi de moarte. Kierkegaard vede în spaima-angoasă un fenomen religios fundamental şi o manifestare semnificativă a vieţii interioare. Nu se spune în Biblie că frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii? Şi totuşi spaima este o sclavie. Cum să împăcăm aceste două interpretări? Omul simte în această lume teama de viaţă şi spaima de moarte. Această teamă e mai puţin intensă şi mai tocită în viaţa cotidiană, organizată în aşa fel încât să-i procure omului un minimum de securitate, cu toate că, se înţelege de la sine, este imposibil să se elimine complet pericolele vieţii şi cele ale morţii. Dar, cufundat în viaţa cotidiană, absorbit de interese, omul se îndepărtează de adâncuri şi de teama care suie din adâncuri. Heidegger spune pe bună dreptate că omul (Das Mân) toceşte dimensiunea tragică a vieţii. Dar tot ceea ce e legat de om este contradictoriu şi are un dublu aspect. Dacă, pe de o parte, cotidianul toceşte spaimele care vin din adâncurile vieţii, cele inspirate de moarte, tot el creează alte spaime care îl copleşesc pe om toată viaţa şi sunt legate de problemele acestei lumi. La drept vorbind, aceasta este spaima care inspiră majoritatea mişcărilor politice şi determină formele socializate ale religiei. Grija, care, după părerea lui Haidegger, constituie structura fiinţei, se transformă inevitabil în teamă, în frică obişnuită, pe care trebuie să o distingem de spaima de trans­cendent. Există o spaimă dirijată în jos, şi una dirijată în sus. Spaima de viaţă şi spaima de moarte se tocesc când sunt orientate spre cotidian, dar pot fi învinse prin orientarea spre transcendent. Spaima poate fi o stare de o calitate superioară stării naturilor superficiale, absorbite în întregime de cotidian. Nu e mai puţin adevărat că omul obsedat de spaimă este sclavul acesteia. Iubirea perfectă alungă spaima. Cutezanţa este starea cea mai înaltă dintre toate. Teama care aserveşte îl împiedică pe om să descopere adevărul. Ea este generatoare de minciună. Prin minciună omul crede că se poate feri de primejdie, iar domnia cotidianului se edifică pe minciună, nu pe adevăr. Lumea obiectivă este pătrunsă de minciună de la un capăt la celălalt. Adevărul nu se dezvăluie decât celor care nu se tem. Cunoaşterea adevărului impune victo­ria asupra spaimei, virtutea cutezanţei, curaj în faţa primejdiei. Spaima cea mai mare, trăită şi depăşită, poate deveni o sursă de cunoaştere; dar cunoaşterea adevărului se obţine nu prin spaimă, ci prin victoria asupra spaimei. Spaima de moarte constituie pa­roxismul spaimei. S-ar putea să fie o spaimă banală, o spaimă de joasă calitate, dar poate fi şi de înaltă calitate, o spaimă transcen­dentă. Or, spaima de moarte semnifică sclavia omului, sclavie familiară tuturor. Omul este sclavul morţii; victoria împotriva acestei spaime echivalează cu o victorie împotriva spaimei în general. Astfel, ne aflăm în prezenţa unei atitudini contradictorii a omului în privinţa spaimei de moarte. Omul se teme nu numai de propria lui moarte, dar şi de moartea celorlalţi. Şi, în acelaşi timp, acceptă cu uşurinţă moartea prin violenţă şi moartea de care se teme cel mai puţin este moartea al cărei autor şi cauză este el însuşi, moartea care este opera mâinilor sale. în aceasta constă problema crimei care este întotdeauna o moarte virtuală, dacă nu actuală. Crima este inseparabilă de ucidere, după cum uciderea este inseparabilă de moarte. Omorurile nu sunt comise numai de bandiţi: există omoruri organizate pe scară largă de către state, de către oamenii aflaţi la putere sau care au reuşit să pună mâna pe putere. Şi în faţa acestor ucideri, oroarea de moarte se arată tocită sau chiar absentă, când ea ar trebui să fie de două ori mai intensă, pentru că e vorba de moarte şi de o moarte cauzată de ucidere. Pedeapsa cu moartea nu este considerată un omor; nici moartea în război. Mai rău chiar: ea încetează să mai fie considerată o sursă de oroare. Trebuie să vedem aici o consecinţă a obiectivării existenţei umane, căci în lumea obiectivată toate valorile sunt răsturnate, în loc să fie învingătorul morţii, omul a devenit un ucigaş care seamănă moartea. Şi ucide pentru a crea o viaţă în care să existe mai puţine temeiuri de spaimă. El ucide de frică, fiindcă orice omor comis de un particular sau de un stat este dictat de frică şi este un efect al sclaviei. Spaima şi sclavia au avut întot­deauna consecinţe fatale. Dacă omul şi-ar putea învinge spaimele lui de sclav, el nu ar mai ucide. De frica morţii, omul seamănă moartea, el vrea să domine tocmai pentru că se simte sclav. Cel care vrea să domine trebuie întotdeauna să ucidă, şi, cum statul trăieşte într-o permanentă spaimă, el nu poate face altceva decât să ucidă. El nu vrea să lupte împotriva morţii. Oamenii care dispun de putere seamănă uimitor de mult cu nişte gangsteri.

Nu cunosc atitudine mai morală în faţa morţii decât aceea a lui N. Fedorov. El se întristează faţă de moartea fiecăruia şi ar vrea ca omul să devină cel care îi învie pe ceilalţi din morţi. Dar sentimentul de deznădejde în faţa morţii, mai ales dacă acest sentiment este activ, nu are nimic de a face cu spaima de moarte. Cel care îi reînvie pe oameni a depăşit această spaimă. Personalismul pune problema morţii şi a nemuririi altfel decât o face Fedorov. Acesta are dreptate să spună că lupta împotriva morţii nu este o problemă personală, ci o operă comună. Nu numai moartea mea mă aşază în faţa acestei probleme, ci moartea tuturor şi a fiecăruia. Realizarea persoanei are drept condiţie victoria nu numai împo­triva spaimei de moarte, ci şi împotriva morţii înseşi. Realizarea persoanei este imposibilă în finit, ea presupune infinitul, nu infini­tul cantitativ, ci infinitul calitativ, adică eternitatea. Individul moare pentru că este un proces al speciei, dar persoana nu moare, deoarece e străină de acest proces. Victoria asupra spaimei de moarte este o victorie a persoanei spirituale asupra individului biologic. Acest lucru nu înseamnă o separare între principiul spiritual, care este nemuritor, şi omul muritor, ci o transformare a individului total. Nu este vorba de o evoluţie, de o dezvoltare în sensul naturalist al cuvântului. Dezvoltarea nu priveşte decât partea, ceea ce este in­capabil de a atinge plenitudinea; ea este supusă acţiunii timpului, nu se efectuează decât în timp; nu este o victorie creatoare asupra timpului. Insuficienţa, nemulţumirea, starea fragmentară, aspiraţia spre complet şi spre ceea ce este măreţ pot fi semne atât ale unei stări inferioare, cât şi ale unei stări superioare a omului. Bogăţia poate fi o falsă plenitudine, o falsă eliberare de sclavie. Trecerea de la insuficienţă la plenitudine, de la sărăcie la bogăţie poate fi efectul unei evoluţii, şi apare efectiv ca atare, când este văzută din afară. Dar în spatele acestui proces se ascunde un altul, mai profund: acesta este procesul libertăţii care rupe determinismul. Victoria împotriva morţii nu poate fi consecinţa unei evoluţii, rezultatul necesităţii; ea este un act de creaţie, de activitate creatoare la care oamenii participă în cooperare cu Dumnezeu. Altfel spus, ea este un act de libertate. Viaţa încordată şi pasionată atrage moartea şi e legată de moarte, în vârtejul lumii naturii, viaţa şi moartea sunt de nedespărţit. „Lăsaţi viaţa cea tânără să se joace lângă intrarea în mormânt”, a spus poetul nostru. Tensiunea vieţii pasionale atrage după sine moartea, pentru că această viaţă e închisă în finit, necunoscând accesul la infinit şi la etern. Nu înăbuşind şi suprimând partea pasională şi tensionată a vieţii ajungem la viaţa veşnică, ci aplicându-i o transfigurare spirituală, pătrunzând în ea prin activitatea creatoare a spiritului. Negarea imortalităţii este un semn de oboseală, de renunţare la activitate.

Activitatea creatoare este o eliberare de sclavie. Omul nu e liber decât în măsura în care e însufleţit de un elan creator. Creaţia ne cufundă în extazul clipei. Produsele creaţiei există în timp, dar creaţia în sine este în afara timpului. Se poate spune acelaşi lucru despre orice act eroic care poate să nu fie subordonat nici unui scop, ci să constituie doar extazul clipei. Dar actul eroic poate fi o sursă de ispită, de orgoliu, de afirmare de sine. Acesta este eroismul pur, aşa cum 1-a conceput Nietzsche şi cum îl concepe Malraux. Extazul eliberator poate îmbrăca la om forme foarte variate. Există extazul luptei, extazul erotic, poate există extazul mâniei, în timpul căruia omul se simte capabil să distrugă o lume întreagă. Există extazul slujirii acceptate ca sacrificiu, extazul crucii, adică extazul creştin. Extazul semnifică întotdeauna o ieşire din starea de captivitate şi de aservire, ieşirea spre clipa de libertate. Dar extazul poate aduce cu sine şi o stare iluzorie, legându-1 pe om de o sclavie şi mai profundă. Există stări de extaz care suprimă frontierele persoanei, cufundând-o în impersonalul element cos­mic. Extazul spiritual este caracterizat prin faptul că el întăreşte persoana, în loc să o distrugă. Persoana în stare de extaz poate foarte bine să iasă din ea însăşi, dar rămânând ea însăşi. Omul este sclav când este închis în sine, dar şi când se dizolvă în imperso­nalul element al lumii, în primul caz, omul este victima ispitei individualismului, în al doilea este victima ispitei colectivismului cosmic şi social. Eliberarea spirituală a omului este o orientare spre libertate, spre adevăr, spre iubire. Libertatea nu poate fi lip­sită de obiect. Aflaţi adevărul, şi el vă va reda libertatea. Or, pentru a cunoaşte adevărul, trebuie să fii deja liber; fără libertate adevărul nu va avea nici un preţ şi, de altfel, descoperirea lui nici nu va fi posibilă. Libertatea, la rândul ei, presupune existenta adevărului, a lui Dumnezeu, a unui sens. Acest lucru eliberează, iar libertatea conduce la adevăr şi la descoperirea unui sens. Li­bertatea trebuie să fie pătrunsă de iubire şi iubirea de libertate. Numai prin asocierea iubirii şi a libertăţii se realizează persoana liberă şi creatoare. Afirmarea exclusivă a unuia dintre aceste prin­cipii constituie întotdeauna o diminuare şi o mutilare a persoanei umane; fiecare dintre aceste principii, izolat de celălalt, poate deveni o sursă de ispită şi de aservire. Obiectivarea spiritului are drept efect atragerea în jos a ceea ce se află sus, adaptarea superiorului la inferior; în încarnarea creatoare a spiritului, inferiorul, adică materia lumii, este cel care se ridică; datele lumii sunt cele care suferă o transformare.

În modul de a aborda raporturile care există între această lume, faţă de care omul se simte sclav, şi cealaltă lume, care trebuie să fie aceea a eliberării lui, conştiinţa umană se lasă prinsă în tot felul de iluzii. Omul fiind punctul de intersecţie a două lumi, una dintre iluziile despre care vorbim constă în faptul că el concepe diferenţa dintre ele ca pe o diferenţă substanţială, în realitate, este vorba despre o diferenţă între două moduri de existenţă. Omul trece de la sclavie la libertate, de la starea fragmentară la integralitate, de la impersonal la persoană, de la pasivitate la activitatea creatoare, altfel spus, la spiritualitate. Lumea de aici este o lume a obiectivării, a determinismului, a ostilităţii, a alienării şi a legilor. „Cealaltă” lume este o lume a spiritualităţii, a iubirii, a libertăţii, a fraternităţii. O altă iluzie constă în faptul că raporturile între cele două lumi sunt concepute ca o transcendenţă obiectivă absolută, ceea ce îl face pe om să aştepte pasiv trecerea dintr-o lume în altă lume, fără nici cel mai mic efort activ, în realitate, lumea spiritualităţii, „cealaltă” lume, împărăţia lui Dumnezeu, nu este numai un obiect de aşteptare, ci se edifică prin activitatea creatoare a omului, fiind o transfigurare creatoare a lumii de aici care suferă de boala obiectivării. Este vorba de o revoluţie spirituală. Dacă „cealaltă” lume nu poate fi creată numai prin eforturile umane, ea nu poate fi creată nici fără această activitate creatoare a noastră. Şi ajungem astfel la problema escatologică, la problema sfîrşitului istoriei şi a eliberării omului de servitutea istoriei.

2. Seducţia istoriei.
Istoria sursă de sclavie.
Dubla concepţie a sfârşitului istoriei.
Escatologism activ şi creator

Istoria constituie cea mai mare ispită a omului şi cea mai bogată sursă a sclaviei sale. Caracterul masiv al istoriei şi măreţia aparentă a proceselor care o compun se impun de o manieră extraordinară omului care este literalmente zdrobit de ea, consimţind să fie unealta devenirii istorice, în serviciul vicleniei raţiunii (List der Vernunft, Hegel). Am descris deja conflictul tragic care există între persoană şi istorie, arătând că acest conflict este de nesoluţionat. Este vorba acum să examinăm această chestiune din punct de vedere escatologic. Istoria este făcută de intervenţiile active ale celor pe care îi numim personalităţi istorice, dar istoria, în fond, nu ţine seamă de persoană, de ceea ce are persoana unic, de neînlocuit, ireproductibil; istoria se interesează de „general”, chiar când se ocupă de individual. Istoria se face pentru omul mediu şi pentru mase, dar omul mediu este o unitate abstractă, nu o fiinţă concretă. Pentru omul mediu, orice alt om mediu se transformă într-un mijloc. Chiar dacă e făcută pentru oameni, istoria pare să urmărească scopuri care nu sunt umane; ea stă sub semnul generalului şi al universalului, amândouă dominând particularul şi individualul. Omul este obligat să accepte greutatea istoriei. El este incapabil să iasă din ea şi să se elibereze, căci destinul lui se realizează în istorie. Nu istoria umanităţii face parte din istoria lumii naturale, ci istoria lumii naturale face parte din istoria umanităţii. Istoria, nu natura îi dezvăluie omului sensul vieţii cosmice. Există în istorie un conflict acut între libertate şi necesitate, între subiect şi obiect, în istorie libertatea însăşi se transformă în fatalitate. Creştinismul este profund istoric, el este revelaţia lui Dumnezeu în istorie. Dumnezeu intervine în istorie şi conferă un sens mişcării ei. Meta-istoria irupe în istorie şi tot ceea ce este semnificativ în istorie se leagă de această irupţie a meta-istoricului. Dar meta-istocul este inseparabil de istoric şi se revelează în el. Istoria este locul de întâlnire a omului cu Dumnezeu şi teatrul luptei lor dialogale. Şi totuşi, istoria este, în cea mai mare parte a ei, neant şi nefiinţă, măreţie iluzorie şi nu lasă decât arareori să transpară o existenţă autentică. Spiritul transpare însă clar în istorie şi acţionează în ea dar în obiectivarea lui istorică se alienează de el însuşi, se epuizează şi ajunge să nu mai semene cu el însuşi. Pentru conştiinţa umană, istoria este contradictorie şi provoacă o dublă atitudine a omului faţă de ea. Omul nu numai că acceptă jugul istoriei, nu numai că luptă pentru a îşi realiza destinul în istorie, dar are şi tendinţa de a o diviniza, de a sacraliza procesele din care este alcătuită. Aici se află punctul de plecare al ispitei exercitate de istoricism şi al sclaviei pentru care acest istoricism constituie o sursă. Omul e gata să se încline în faţa necesităţii istorice şi să vadă în fatalitatea istorică acţiunea divinităţii. Necesitatea istorică devine criteriul de evaluare, iar conştiinţa acestei necesităţi este proclamată ca fiind singura libertate posibilă. Ispita exercitată de istorie este ispita obiectivării. Putem spune că Hegel a fost o în­truchipare filosofică a spiritului, a geniului istoriei. Şi, deşi cate­goria libertăţii joacă un rol important în filosofia lui, el definind spiritul ca fiind libertate, filosofia hegeliană este aceea a unui determinism radical, consecvent şi logic (determinismul logic nu îl aserveşte pe om mai puţin decât determinismul naturalist). Hegel voia să îl convingă pe om că în istorie sclavia echivalează cu libertatea. Istoriolatria lui Hegel a exercitat o influenţă enormă; ea a exercitat o influenţă considerabilă mai ales asupra marxismului, care a fost şi el sedus de necesitatea istoriei. Hegel l-a supus istoriei nu numai pe om, ci şi pe Dumnezeu, în care vedea o creaţie a istoriei. Acest lucru implică faptul că trebuie să ne în­clinăm în faţa învingătorilor de care vorbeşte istoria, să recunoaştem că orice triumf este conform cu dreptatea. Concepţia filosofică a istoricismului a dat naştere obligatoriu unui conflict cu valorile absolute, el afirmând cu necesitate relativismul binelui şi al adevăru­lui. Omul, cu toate valorile lui nepreţuite, devine simplă materie a istoriei, a necesităţii istorice care este în acelaşi timp logosul istoric. Omul este obligat să trăiască într-un Tot istoric, să îşi extragă de aici sensul existenţei, care depăşeşte cotidianul, chiar dacă acest Tot îi înăbuşă şi îi zdrobeşte existenţa. Dar adevărul suprem cere ca acest Tot să trăiască în om. Viclenia raţiunii în istorie dă naştere unei minciuni dintre cele mai flagrante: ea ucide adevărul, crucificându-l, ca să spunem aşa. Există în istorie o dimensiune criminală şi această dimensiune criminală, aflată la baza aşa-ziselor „mari” evenimente şi care aduce atâta suferinţă omu­lui, ne arată tocmai faptul că istoria trebuie să aibă un sfârşit şi numai când ea va lua sfârşit adevărul se va putea realiza în întregime. Există în istorie o dimensiune absurdă, o lipsă de sens care ne face să întrevedem un sens dincolo de hotarele istoriei. Această absurditate, această lipsă de sens este numită raţiunea istoriei, împotriva acestui spirit universal al istoriei s-au ridicat la noi Bielinski, într-o anumită etapă a carierei sale, şi Dostoievski; acest spirit a fost atacat şi de Kierkegaard şi a văzut ridicându-se împotriva lui toţi partizanii personalismului. Creştinismul însuşi a cedat seducţiei şi aservirii spiritului universal la istorie; el a încercat să se adapteze necesităţii istorice, iar această adaptare a fost luată drept adevăr universal. Acest lucru nu a făcut decât să slăbească şi să tocească escatologismul creştinismului. Adevăratul escatologism creştin era considerat o chemare „inoportună”, „nedelicată”, şocantă chiar pentru raţiune, cerând imposibilul. De aceea se pune atât de acut problema raporturilor între escatologic şi istorie. Dar problema filosofică a istoriei este înainte de toate problema timpului. A diviniza istoria înseamnă a diviniza timpul istoric.

Problema timpului se află în centrul filosofiei contemporane. E de ajuns să numim în această privinţă filosofi ca Bergson şi Heidegger. Această problemă este de o importanţă deosebită pentru filosofia de tip personalist. Filosofia istoriei este în mare parte o filosofie a timpului, căci istoria este inseparabilă de timp. Vorbind despre timp, nu înţelegem întotdeauna acelaşi lucru. Timpul are sensuri diferite şi trebuie să facem distincţie între ele. Există trei ordine de timp: timpul cosmic, timpul istoric şi timpul existenţial. Fiecare om trăieşte în aceste trei ordine de timp. Timpul cosmic este simbolizat printr-un cerc; el este legat de mişcarea Pământului în jurul Soarelui, de împărţirea în zile, luni, ani, de calendare şi ceasuri. Aceasta este o mişcare circulară făcută din reveniri neîncetate: succesiunea zilei şi a nopţii, a toamnei şi a primăverii. Acesta este timpul naturii şi, în măsura în care noi înşine facem parte din natură, trăim şi noi acest timp. Grecii aveau o percepţie deosebit de clară a timpului cosmic, erau preocupaţi mai ales de contemplarea estetică a cosmosului, indiferenţi la timpul istoric. Timpul nu este o formă eternă şi imobilă în care existenţa lumii şi cea a omului sunt fixate o dată pentru totdeauna. Nu numai că există schimbări în timp, dar timpul însuşi poate suferi schimbări. Se poate concepe o răsturnare a timpului, adică un sfârşit al timpului, dispariţia lui. Timpul este un mod de existenţă şi depinde de caracterul existenţei. Este inexact să spunem că, dacă există schimbare şi mişcare, acest lucru se datorează timpu­lui; e mai corect să spunem că timpul nu există decât pentru că există mişcare şi schimbare. Natura schimbării determină natura timpului. Timpul cosmic rezultă din schimbări care au loc în lumea obiectivată a naturii; el este un timp obiectivat care se pretează calculelor matematice, determinării numerice, fracţionării, adunării. Zilele şi orele sunt fracţionate în minute şi în secunde, formând prin adunarea lor lunile şi anii. Secundele timpului cosmic, care este şi timp matematic, sunt atomii timpului divizibil. Timpul cosmic este un timp ritmic. Dar este şi timpul împărţit în trecut, prezent şi viitor. Lumea obiectivă este o lume ca să spunem aşa temporalizată. Şi tocmai această temporalizare poate fi considerată ca o boală a timpului. Timpul divizat în prezent, trecut şi viitor este un timp bolnav care roade existenţa umană. Or, boala timpului este asociată morţii. Timpul ne antrenează irezistibil spre moarte, el este boala care ne duce spre moarte. Viaţa naturală şi cosmică în timpul natural şi cosmic se întemeiază pe succesiunea naşterii şi a morţii; ea cunoaşte periodic renaşterea primăvăratică a vieţii, dar această renaştere se face nu în beneficiul celor care au fost luaţi de moarte, ci în beneficiul celorlalţi. Victoria asupra morţii este imposibilă în timpul cosmic. Prezentul, insesizabil, deoarece se descompune în trecut şi viitor, aboleşte trecutul pentru a fi la rândul lui abolit de viitor. Chiar dacă viaţa este inepuizabilă, regatul vieţii este subordonat în timpul cosmic morţii. Timpul cosmic este vehiculul morţii, nu pentru specie, ci pentru persoană. El ignoră persoana şi nu se interesează de destinul ei. Dar omul este o fiinţă vie care trăieşte în mai multe dimensiuni ale timpului, în mai multe planuri ale existenţei. Omul nu este numai o fiinţă cosmică, naturală, supusă timpului cosmic, mişcării circulare. El este şi o fiinţă istorică. Or, viaţa istorică este o realitate de un alt ordin decât cel al naturii. Fără îndoială, istoria este supusă şi ea timpului cosmic, cunoaşte calculul pe ani şi pe secole, dar îşi are şi propriul timp, timpul istoric. Timpul istoric se naşte din mişcări şi schimbări altele decât cele care au loc în circuitul cosmic. Timpul istoric este simbolizat nu printr-un cerc, ci printr-o linie dreaptă care se prelungeşte la infinit. Caracteristica timpului istoric constă tocmai din această lansare spre viitor, pentru că istoria aşteaptă de la viitor dezvăluirea sensului ei. Timpul istoric aduce întotdeauna o noutate; datorită lui ceea ce nu a fost devine. Este adevărat că timpul istoric prezintă şi el întoarceri şi repetiţii, în el putem des­coperi asemănări. Dar orice eveniment al timpului istoric este un eveniment individual, particular, fiecare decadă şi fiecare secol aduc o viaţă nouă. Şi lupta împotriva timpului istoric, împotriva ispitei istoriei şi a sclaviei pe care o impune, se desfăşoară nu în sânul timpului cosmic, ci chiar în sânul timpului istoric care are raporturi mai strânse cu activitatea umană decât le are timpul cosmic. Dar din această luptă persoana iese de fiecare dată cu alte răni şi cu o adâncire a sclaviei sale; ea încearcă uneori să evadeze din această sclavie mutându-se în planul cosmic al existenţei. Divinitatea se reflectă mult mai bine în cosmos decât în istorie, dar este vorba despre un cosmos pe care omul încearcă să îl atingă prin intermediul unei naturi obiectivate şi al unui timp obiectivat. Timpul istoric este şi el un timp obiectivat, dar comportă totuşi un elan plecat dintr-un strat mai profund al existenţei umane. Timpul istoric este încordat spre viitor. Acesta este unul dintre aspectele sale. Dar mai există şi un altul, tocmai pentru că el se leagă de trecut şi de tradiţia care asigură o continuitate în timp. Fără această memorie şi tradiţie, în sensul profund al cuvântului, n-ar exista istorie. Memoria şi tradiţia sunt cele care fac „istoricul”. Timpul istoric este în acelaşi timp conservator şi revoluţionar, el nu atinge straturile cele mai profunde ale existenţei umane care nu fac parte din timpul istoric. Timpul istoric naşte iluzii: iluzia conservatismului care situează în trecut numai binele, autenticul, perfecţiunea, frumosul, şi iluzia progresului care împinge în viitor vârsta plenitudinii şi a perfecţiunii. Negăsind plenitudinea în prezent, omul o caută în trecut sau în viitor, mai ales în epocile de tranziţie, în epocile tulburi ale istoriei. Aceasta este iluzia ispititoare a istoriei.

Prezentul care ar conţine plenitudinea şi perfecţiunea nu ar fi o fracţiune de timp, ci o evaziune din timp, nu un atom de timp, ci ca să ne folosim de cuvintele lui Kierkegaard, un atom de eternitate. Ceea ce a fost trăit în această clipă existenţială rămâne, în timp ce clipele care urmează şi fac parte din linia timpului dispar, în temeiul redusei adâncimi a realităţii lor. în afara timpului cos­mic şi a timpului istoric obiectivat şi supus numărului, există un timp existenţial, timpul profunzimii. Este imposibil să izolăm prin gândire timpul existenţial de timpul cosmic şi de timpul istoric; aceste timpuri se întrepătrund. Kairos, despre care vorbeşte Tillich, constituie un fel de intruziune a eternităţii în timp, o întrerupere a timpului cosmic şi a timpului istoric, o desăvârşire a tim­pului. De acest lucru se leagă conştiinţa mesianică şi profetică ce, din adâncul timpului existenţial, ne vorbeşte despre timpul istoric. Simbolul cel mai adecvat pentru a da o idee despre timpul existenţial nu este nici cercul, nici linia, ci punctul. Acest lucru înseamnă că timpul existenţial nu poate fi simbolizat printr-un semn spaţial. Timpul existenţial este un timp interior, neexteriorizat în spaţiu, neobiectivat. Este timpul lumii subiectivităţii, nu al obiectivitătii. El scapă calculului matematic, nu se lasă adiţionat, nici descompus. Infinitatea timpului existenţial este o infinitate calitativă, nu cantitativă. Clipa timpului existenţial nu se lasă definită de un număr, ea nu este o fracţiune de timp în ansamblul timpului obiec­tivat. Clipa timpului existenţial este un elan spre eternitate. Ar fi inexact să spunem că timpul existenţial se confundă cu eternitatea, dar putem spune că prin anumite clipe ale sale el participă la eternitate. Fiecare dintre noi are experienţa anumitor clipe când a crezut că atinge eternitatea. Durata timpului existenţial nu are nimic comun cu durata timpului obiectivat, cosmic şi istoric. Această durată depinde de intensitatea experienţelor interne care fac parte din existenţa umană. Clipe care, din punct de vedere obiectiv, pot să apară pentru experienţa internă ca scurte străfulgerări ale infi­nitului, fie că e vorba de clipe de suferinţă sau de clipe de bucurie şi de entuziasm. Orice stare de extaz ne transportă din lumea obiectivă şi matematică în infinitul calitativ existenţial. O clipă poate să fie o eternitate, alta poate fi un chinuitor infinit. Se spune despre cei fericiţi că nu se uită la ceas, ceea ce înseamnă că feri­cirea este o evadare din timpul matematic, din calendarul cu divi­ziunile lui pe zile şi ore. Cum cea mai mare parte a vieţii noastre este făcută din nefericiri, ea rămâne închisă, ca să spunem aşa, în timpul matematic. Suferinţa este un fenomen de ordin existenţial, dar, obicetivându-se în lumea matematică, ea apare infinită în sensul calitativ al cuvântului. Monstruoasa şi absurda doctrină a chinurilor veşnice care îl aşteaptă pe om în infern îşi are originea în experienţa existenţială a suferinţei şi rezultă din confuzia între timpul existenţial şi timpul obiectivat, matematic calculabil. Când un om spune că îndură suferinţe infernale care par să nu se mai sfârşească, el ne dezvăluie experienţa sa internă, aceea a unei suferinţe de o extremă intensitate. Dar acest infinit iluzoriu nu are nimic comun cu eternitatea, el poate, dimpotrivă, însemna că ne aflăm într-un timp neexistenţial, fără nici o posibilitate de evadare spre eterni­tate. Dureroasa subiectivitate îmbracă forma obiectivitătii onto­logice. Tot ceea ce se întâmplă în timpul existenţial urmează o linie verticală, nu una orizontală. Pe linia orizontală, acest timp nu formează decât un punct care marchează emergenţa profunzimii la suprafaţă. Evenimentele lumii existenţiale se grupează sub forma unei linii orizontale pe o suprafaţă plană, din pricina deplasărilor acestor puncte care, fiecare în parte, marchează emergenţa profun­zimii la suprafaţă. Se produce astfel o exteriorizare a ceva ce nu se pretează la exteriorizare, o obiectivare a ceva ce nu îşi poate găsi expresia în obiect. Orice act de creaţie se desăvârşeşte în timpul existenţial şi este doar proiectat în timpul istoric. Elanul şi extazul creator sunt în afara timpului obiectivat şi matematic, ele se manifestă nu în dimensiunea orizontală, ci în dimensiunea ver­ticală a spaţiului. Dar rezultatul actului creator se exteriorizează în cursul temporal al istoriei. Existenţialul irupe în istorie, care reacţionează la rândul său asupra existenţialului. Tot ce este semnificativ, tot ce este cu adevărat important în istorie se datorează unui elan spre existenţial, fiind o expresie a subiectivităţii creatoare şi caracterizând fenomenul istoric reprezentat de oamenii importanţi. Iată de ce istoria prezintă soluţii de continuitate în raport cu irupţia acestor elanuri; iată de ce istoria nu se prezintă niciodată ca un proces neîntrerupt. Există în istorie o meta-istorie care nu e produsul evoluţiei istorice. Istoria are o dimensiune miraculoasă care nu se explică prin evoluţia istorică şi prin legile istorice: miracolele istoriei se datorează irupţiei evenimentelor lumii existenţiale în lumea istorică, altfel prea limitată pentru a cuprinde aceste evenimente aşa cum se produc ele, adică în starea lor completă.

Revelaţia lui Dumnezeu în istorie este una dintre aceste irupţii ale timpului existenţial în timpul istoric. Toate evenimentele semnificative ale vieţii lui Christos au evoluat în timpul existenţial şi nu fac decât să transpară, străbătând mediul îngreunat al obiectivitătii. în timpul istoric. Meta-istoria nu coincide niciodată total cu istoria, aceasta supunând meta-istoria unor deformări pentru a o aduce la nivelul ei. Victoria definitivă a meta-istoriei, a timpului existenţial asupra timpului istoric ar însemna sfârşitul istoriei, în plan religios, acest lucru ar însemna coincidenţa primei apariţii a lui Chris­tos cu a doua lui apariţie, între aceste două apariţii meta-istorice ale lui Christos se află timpul istoric în stare de tensiune, timp în care omul îndură toate ispitele şi toate sclaviile. Acest timp istoric nu poate lua sfârşit prin el însuşi, el e lansat spre infinitul care nu se poate transforma niciodată în eternitate. Există două modalităţi de a ieşi din timpul istoric: spre timpul cosmic şi spre timpul existenţial. Trecerea de la timpul istoric la timpul cosmic este caracteristică naturalismului care îşi poate asuma un caracter mis­tic. Istoria revine la natură, intră în circuitul cosmic. Cealaltă tre­cere este de la timpul istoric la timpul existenţial. Ea este specifică escatologismului. Istoria intră în regatul libertăţii spirituale, în aşa fel încât filosofia istoriei este, în sfârşit şi mereu, fie naturalistă, chiar dacă se foloseşte de categoriile spiritului, fie escatologică. Timpul istoric şi tot ce se întâmplă în el au un sens, dar acest sens se află dincolo de limitele timpului istoric, în perspectiva escato­logică. Istoria constituie un eşec al spiritului; nu în istorie se formează împărăţia lui Dumnezeu. Dar chiar acest eşec are un sens. aşa cum au un sens toate marile încercări la care e supus omul şi toate ispitele pe care le înfruntă. Aceste încercări şi ispite au rolul de a supune la probe libertatea omului. Dar teoria optimistă a progresului este inconsistentă şi în opoziţie completă cu personalismul. Progresul este complet dependent de timpul generator de moarte. Filosofia nu şi-a pus niciodată serios problema sfârşitului istoriei şi a lumii, şi nici chiar teologii nu au luat-o prea tare în serios. De fapt este vorba să aflăm dacă timpul poate fi învins. El poate fi învins, când nu este o formă obiectivă, ci produsul existenţei înstrăinate de ea însăşi. O irupţie venind din adâncuri ar putea pune capăt atunci timpului, depăşind obiectivitatea. Dar această irupţie venind din adâncuri nu poate fi doar opera omului, ea este şi opera lui Dumnezeu, o operă săvârşită în comun de om şi Dumnezeu, o operă teo-antropică. Ne aflăm aici în prezenţa celei mai dificile probleme, aceea a acţiunii Providenţei divine exercitate asupra şi în lume. Tot secretul constă în faptul că acţiunea lui Dumnezeu se exercită nu asupra dimensiunii determinate a naturii obiectivate, ci prin libertatea omului.

Apocalipsa se sprijină pe paradoxul timpului; de aici provine marea dificultate a interpretării sale. La drept vorbind, interpretarea simbolismului Apocalipsei este o ocupaţie destul de plicti­coasă. Şi nu am intenţia să mă ocup de un asemenea lucru. Cred că e suficient dacă pun problema filosofică a sfârşitului istoriei. Paradoxul constă în faptul că lumea îşi reprezintă sfârşitul istoriei situându-1 în timp, în vreme ce sfârşitul istoriei va fi în acelaşi timp sfârşitul timpului, mai precis al timpului istoric. Sfârşitul istoriei este un eveniment al timpului existenţial, dar şi un eveni­ment pe care nu ni-1 putem reprezenta ca săvârşindu-se în afara istoriei. Sfârşitul istoriei, eveniment al timpului existenţial, se pro­duce atât dincoace cât şi dincolo de istorie, într-adevăr, neputând’ fi obiectivat, sfârşitul istoriei nu poate fi nici înţeles, nici explicat. Tot ceea ce este semnificativ în timpul existenţial apare ca un paradox în timpul istoric. Există două modalităţi de a înţelege Apocalipsa: o modalitate pasivă şi una activă. Prima joacă rolul principal în istoria conştiinţei creştine. Se presimte şi se aşteaptă pasiv sfârşitul lumii, care trebuie să fie opera lui Dumnezeu, efectul judecăţii lui Dumnezeu asupra lumii. Pe de altă parte, sfârşitul lumii poate fi pregătit activ de către om, poate depinde de acti­vitatea umană, devenind o operă teo-antropică. Aşteptarea pasivă a sfârşitului este însoţită de un sentiment de nelinişte, în timp ce pregătirea activă este o luptă şi poate fi însoţită de un presentiment al victoriei. Conştiinţa apocaliptică poate fi conservatoare şi reacţionară şi, într-adevăr, aşa a fost adesea; dar poate fi şi creatoare şi revoluţionară, aşa cum ar trebui să fie. S-a abuzat mult de presentimentele apocaliptice ale sfârşitului lumii. Orice sfârşit de epocă istorică, orice clasă socială pe cale de dispariţie îşi pot imagina cu uşurinţă că moartea lor va însemna sfârşitul lumii. Revoluţia franceză şi războaiele napoleoniene au fost urmate de presentimente apocaliptice. Şi tot nişte presentimente apocaliptice au precedat căderea ţarilor Rusiei. Vladimir Soloviev şi Constantin Leontiev au avut o conştiinţă apocaliptică pasivă. Conştiinţa apocaliptică a lui N. Fedorov a fost una activă; era de o temeritate genială, în ciuda insuficienţei filosofici lui. Conştiinţa apocaliptică conservatoare trăieşte un sentiment de teroare în faţa pierderii a ceea ce ea consideră a fi conţinutul sacru al istoriei. Dar conştiinţa apocaliptică revoluţionară trudeşte activ la realizarea persoanei umane şi a unei societăţi întemeiate pe recunoaşterea principiului persoanei. Atitudinea activă în privinţa sfârşitului istoriei presupune o lungă perioadă de transformări ale structurii conştiinţei, o revoluţie spirituală şi socială care să se producă chiar în timpul istoric, revoluţie ce nu poate fi doar opera omului, dar nici nu se poate opera fără eforturile omului, şi nici nu poate fi rezultatul unei aşteptări pasive. Expansiunea spiritului transformator al lumii presupune activitatea spiritului omului. Activitatea umană, la care făcea apel Fedorov, e capabilă să împingă conştiinţa cu un pas înainte. Dar Fedorov nu vorbeşte despre schimbarea de structură a conştiinţei, el nu pune problema raporturilor între subiect şi obiectivare. Revoluţia spirituală care va aduce sfârşitul va fi într-o ‘mare măsură o victorie asupra iluziilor conştiinţei. Escatologismul activ este o justificare a activităţii creatoare a omului. Omul se sustrage imperiului obiectivării care îl aserveşte. Acest lucru pune sub un alt aspect problema sfârşitului istoriei. Sfârşitul istoriei este o victorie a timpului existenţial asupra timpului istoric, a subiec­tivităţii creatoare asupra obiectivitătii, a persoanei asupra genera­lului şi universalului, a societăţii existenţiale asupra societăţii obiective.

Obiectivarea îl supune şi îl înlănţuie întotdeauna pe om de finit, dar, în acelaşi timp, ea îi deschide perspectiva infinitului cantitativ, matematic. Sfârşitul istoriei înseamnă eliberarea de sub puterea finitului şi deschiderea perspectivei infinitului calitativ, adică a eternităţii. Escatologismul activ este dirijat împotriva obiec­tivării şi împotriva falsei identificări a încarnării şi a obiectivării. Creştinismul este esenţialmente escatologic, de un escatologism revoluţionar, nu ascetic. Negarea caracterului escatologic al creş­tinismului a însemnat întotdeauna o adaptare la condiţiile lumii obiective, o capitulare în faţa timpului istoric. Obiectivarea dă naştere unui ansamblu de iluzii ale conştiinţei, când conservatoare şi reacţionare, când revoluţionare şi utopice. Iată de ce proiecţia armoniei lumii în viitor, aşa cum face religia progresului, este o iluzie a conştiinţei. Se situează într-o felie de timp istoric (viitorul) ceea ce nu se poate realiza decât în timpul existenţial (sfârşitul timpului istoric). Acest fapt a folosit ca punct de plecare genialei dialectici, anticipată de Bielinski, prin care Ivan Karamazov voia să demonstreze necesitatea de a i se oferi lui Dumnezeu bilet de intrare în armonia lumii. Acesta este un protest împotriva obiec­tivării. Identificarea Bisericii cu împărăţia lui Dumnezeu, a ideii istorice de Biserică cu ideea escatologică a împărăţiei lui Dumnezeu este una dintre iluziile conştiinţei obiectivate care urcă până la Sfântul Augustin. Această identificare a avut drept consecinţă nu numai sacralizarea, ci şi o veritabilă divinizare a obiectivităţilor istorice: a bisericii ca instituţie socială, a statului teocratic, a unor forme fixe de viaţă. Adevăratul milenarism, adică aşteptarea rea­lizării împărăţiei lui Dumnezeu nu numai în cer, ci şi pe pământ, a fost respins; dar el revine triumfal sub aspectul unui milenarism fals sacralizând ceea ce e prea terestru şi prea uman, ceea ce face parte numai din timpul istoric. Şi totuşi, realizările activităţii crea­toare în timpul existenţial vor avea consecinţe nu numai în cer, ci şi pe pământ; ele vor tulbura istoria. Iluziile conştiinţei, pe care se sprijină ceea ce numim „lumea obiectivă”, pot fi învinse. Activi­tatea creatoare a omului, aceea care schimbă structura conştiinţei, poate folosi nu numai la întărirea acestei lumi, la dotarea ei cu o cultură, dar şi la eliberarea ei, la provocarea sfârşitului istoriei, adică la instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu, nu numai a uneia simbolice, ci chiar a unei împărăţii reale. Regatul lui Dumnezeu nu înseamnă numai ispăşirea păcatului şi întoarcerea la inocenţa primitivă, ci şi crearea unei lumi noi. Orice act autentic al omului, orice act de eliberare autentică contribuie la crearea lumii, care nu este numai o „altă” lume, ci această lume transfigurată. Acest lucru ar însemna eliberarea naturii din captivitatea ei, eliberarea lumii animale de care omul este responsabil. Şi totul poate începe imediat, chiar din această clipă. Accesul la spiritualitate, voinţa de eliberare şi de adevăr sunt deja începuturile altei lumi. Nu mai există, în aceste condiţii, o separare între actul de creaţie şi produsul creaţiei, acesta se află, ca să spunem aşa, inclus în celălalt. nu este exteriorizat, creaţia ca atare fiind deja încarnare. Persoana se ridică împotriva aservirii generale şi universale, împotriva obiec­tivării, împotriva falselor sfinţenii, create prin obiectivare, împo­triva necesităţilor naturii, împotriva tiraniei societăţii, însă acceptă responsabilitatea destinului tuturor, de orice natură, a tuturor fiinţelor vii, a tuturor celor care suferă şi sunt umiliţi, a întregului popor şi a tuturor popoarelor. Persoana mea trăieşte istoria lumii ca pe propria sa istorie. Dacă omul trebuie să se ridice împotriva servitutii istoriei, el nu trebuie să o facă pentru a se izola, ci pentru a absorbi întreaga istorie în infinita lui subiectivitate, în care lumea face parte din om.

Asumarea consecventă a personalismului, împinsă până la capăt, este cea a sfârşitului lumii şi al istoriei; nu aşteptarea pasivă a acestui sfârşit, în teamă şi nelinişte, ci pregătirea lui activă, crea­toare. Acest lucru comportă o schimbare radicală de orientare a conştiinţei, eliberarea de toate iluziile îmbrăcate în veşmintele realităţilor obiective. Victoria asupra obiectivării nu este în fapt decât o victorie a realismului asupra iluzionismului, asupra sim­bolismului care încearcă să se impună ca un realism. Ea mai în­seamnă eliberarea de coşmarul creat de iluzia infernului şi a chi­nurilor veşnice, prin falsul dualism al paradisului şi al infernului care aparţine în întregime lumii obiectivate. Drumul omului trece prin suferinţă, cruce şi moarte, dar duce la reînnviere. Numai reîn­vierea a tot ceea ce trăieşte şi a trăit ne poate reconcilia cu lumea şi cu procesele ei. Reînvierea este victoria asupra timpului, o schimbare nu numai a viitorului, ci şi a trecutului. Această reînviere, imposibilă în timpul cosmic şi istoric, este posibilă în timpul existenţial, în acest fapt rezidă sensul împărăţiei Mântuitorului şi a Celui care readuce la viaţă. Ceea ce face mare onoare omului este refuzul său de a se resemna cu stingerea şi moartea, cu propria lui dispariţie definitivă şi cu aceea a oricărei creaturi, în trecut, în prezent şi viitor. Tot ce nu este etern este intolerabil; tot ce are o valoare în viaţă îşi pierde această valoare, dacă ea nu este eternă. Dar în timpul istoric şi cosmic, în natură şi istorie, totul este trecător, totul dispare; iată de ce trebuie să dispară timpul, să nu mai existe timp. Va dispărea aservirea omului faţă de timp, faţă de necesitate, faţă de iluziile conştiinţei. Totul se va integra în realitatea autentică a subiectivităţii şi a spiritualităţii, în viaţa di­vină sau, mai precis, în viata divină şi umană în acelaşi timp. Acest lucru însă presupune lupte grele, suferinţe şi sacrificii. Dar alt drum nu există. Nu doar prin contemplaţie putem ajunge în împărăţia lui Dumnezeu. Proust, care simţea dureros problema timpului care se scurge, voia să răstoarne timpul, să reînvie tre­cutul printr-o memorie creatoare, prin pasiva contemplare este­tică. Aceasta a fost iluzie, chiar dacă trata o problemă profundă. N. Fedorov voia să învingă moartea, să inverseze timpul, să schimbe trecutul prin „opera comună” a reînvierii active. Aceasta era o mare idee creştină, dar care nu se lega destul de strâns de pro­blema persoanei şi a libertăţii, de problema victoriei conştiinţei asupra obiectivitătii. Sclavia omului nu este altceva decât consecinţa căderii şi a păcatului său. Starea de cădere şi de păcat comportă o anumită structură a conştiinţei şi nu poate fi învinsă numai prin căinţă şi ispăşirea păcatului; această victorie cere intervenţia activă a tuturor forţelor creatoare ale omului. Numai după ce omul va desăvârşi ceea ce este conform cu vocaţia sa, se va produce o a doua venire a lui Christos, vor apărea un nou cer şi un nou pământ: regatul libertăţii.
(Fragmente din cartea:
Nikolai Berdiaev – Despre sclavia şi libertatea omului)